Newsflash
OPINII

Diavolii de care trebuie să se ferească Ministerul Sănătăţii

de Vlad MIXICH - feb. 27 2013
Diavolii de care trebuie să se ferească Ministerul Sănătăţii
   Au trecut doar două luni de la instalare şi actuala conducere a Ministerului Sănătăţii s-a lansat cu poftă pe calea reformei. Pe drum pândesc însă mai mulţi diavoli, care au îngenuncheat – în alte ţări – ministere mult mai puternice decât cel românesc.
   În primul rând, PSD şi PNL sunt obligate să găsească o soluţie politică comună pentru reforma sănătăţii, deoarece, cel puţin declarativ, viziunile lor sunt diferite. Deja ministrul liberal Eugen Nicolăescu a fost etichetat în repetate rânduri ca fiind mai degrabă un ministru socialist. O astfel de situaţie a apărut şi în timpul reformei sănătăţii din Anglia, când politicienii democrat-liberali şi conservatori, aflaţi într-o coaliţie la guvernare, au găsit un compromis convenabil politic, dar departe de unitatea necesară unui astfel de sistem.
   Păstrarea tăcerii asupra planurilor de reformă a sănătăţii, obicei des întâlnit în ministerele de la Bucureşti, a făcut până acum victime mult mai notabile decât oficialii români. În 1993, Hillary Clinton conducea întrunirile grupului care lucra la reforma sănătăţii în Statele Unite. Şi componenţa grupului şi discuţiile erau secrete. Hillary Clinton a fost ulterior dată în judecată de două ori pentru această conduită şi a plătit prin eşecul planului său, ceea ce a amânat cu aproape două decenii reforma sistemului medical american.
   Românii nu par a susţine cea mai importantă dintre măsurile asumate public de către ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Cel mai recent studiu, derulat la începutul lui februarie 2013, constată că 80% din românii întrebaţi nu sunt de acord cu intenţia ministerului de a reduce numărul de servicii medicale acoperite de asigurarea de bază. Domnul Nicolăescu s-ar putea trezi într-un context similar cu cel în care a fost, în 2010, secretarul britanic al sănătăţii, Andrew Lansley. Deşi iniţial Lansley a oferit numeroase informaţii referitoare la planurile sale, colegii conservatori au decis să stopeze declaraţiile publice, dată fiind nepopularitatea constatată prin sondaje. O tăcere care mai apoi a costat scump atunci când, publicarea de către Lansley a documentului reformei a fost un şoc pentru opinia publică engleză.
   Calendarul ministrului român al sănătăţii prevede luna mai 2013 ca dată de publicare a noului pachet de bază propus. Deşi au mai rămas doar două luni până la acest termen, încă este neclar cine sunt ex­perţii implicaţi şi din cine este format grupul care se va ocupa de re­definirea acestui pachet care este cheia de boltă a reformei sănă­tăţii în România. Este, în acelaşi timp, cartoful fierbinte de care guvernele ultimilor trei ani s-au ferit, iar termenul scurt impus de domnul Nicolăescu pentru defini­tivarea lui are o logică politică. Atâta timp cât guvernul Ponta beneficiază încă de popularitatea specifică unui guvern recent instalat, avansarea unei reforme nepopulare este firească. Fereastra de oportunitate nu va rămâne însă mult timp deschisă.
   Toată lumea doreşte în România reforma sănătăţii şi clamează urgenţa efectuării ei. Dar asta până în clipa în care interesele personale ale unui actor important din sistem sunt deranjate de măsurile luate. E nevoie de mult tact şi moderaţie pentru a nu stârni furtuni de anvergură pe teme minore. Eroarea ministrului Nicolăescu de a anunţa sistarea integrală a finanţării spitalelor private (afirmaţia dovedindu-se ulterior imprecisă) nu a făcut altceva decât să crească suspiciunea şi să antagonizeze un jucător din sistem a cărui neutralitate ar fi fost utilă. O parte dintre energii s-au risipit pe acest front, în loc să fie investite într-o luptă mult mai importantă, cum este centralizarea licitaţiilor, acţiune care îi numără printre duşmani pe puternicii şefi de consilii judeţene, foarte influenţi în partidele lor.
   Rezistenţa oricărui sistem la schimbare este mare şi cea a celui medical românesc nu face excepţie. S-a întâmplat şi în timpul reformelor americane sau britanice, când unele dintre cele mai prestigioase asociaţii profe­sionale ale medicilor s-au opus unor măsuri anunţate de oficialităţi. „Cel care inovează îi va avea drept inamici pe toţi cei care o duc bine în starea curentă a lucrurilor“, scria Niccolò Machiavelli, „şi doar susţinători călduţi în cei ce cred că le-ar fi mai bine în noua conjunctură. Acest spirit călduţ provine parţial din incredulitatea firii umane, care nu va admite niciodată meritul a ceva nou, până când nu i se va dovedi prin fapte“.
   Au trecut doi ani de când sistemul medical românesc trăieşte pe buza reformei. Nu e nevoie de statistici pentru a constata că lucrurile stau foarte prost. Pacienţi, medici sau politicieni, cu toţii sunt de acord că e nevoie de o schimbare structurală. Din eşecul răsunător al tentativei sale de reformă, Hillary Clinton a „învăţat cât de importantă este cooperarea cu partidele din opoziţie şi înţelepciunea de a înainta cu paşi mici pentru a rezolva o problemă mare“. Asimilarea acestor lecţii ar ajuta actuala conducere a Ministerului Sănătăţii să nu devină cea de-a patra care ratează reorganizarea medicinii româneşti. Un eşec care începe să ne coste prea mult pe toţi.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe