Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Diagnostice occidentale în nursing

Viața Medicală
Psih. Vasile BAGHIU vineri, 18 august 2017
     Curriculumul/standardul de pregătire pentru asistenți medicali generaliști ar avea nevoie de unele schimbări. Dincolo de o revizuire a conținuturilor, consider că module precum „Bazele științei nursingului”, „Principii de bază ale cercetării” și „Cercetarea în nursing” pot fi adunate într-unul singur care ar putea avea titlul „Istoria și bazele științifice ale nursingului”. La fel, „Ființa umană și nursingul” (un modul care nu trebuie redus la „nevoile” hendersoniene), „Comunicare profesională” și „Deontologie și etică profesională” ar putea fi predate toate sub titlul „Comunicarea profesională în nursing”. Tot așa cum „Managementul proiectelor de sănătate”, „Calitatea serviciilor în nursing” și „Management și legislație sanitară” pot sta foarte bine sub titlul „Management în domeniul sănătății”, iar „Educație pentru sănătate”, „Mediu și sănătate” și „Nutriție și dietetică” ar sta fără probleme sub titlul „Promovarea sănătății în practica nursing”. În fine, module precum „Nursing comunitar” și „Îngrijiri la domiciliu” ar trebui, de asemenea, să stea împreună sub titlul „Nursing comunitar și îngrijiri la domiciliu”, iar „Tehnici de nursing și investigații” ar trebui, cred, să fie împărțit clar pe fiecare modul care are termenul nursing în titulatură, cu tehnicile și investigațiile specifice pe aparate. Sigur că numărul de ore poate fi cumulat și/sau redistribuit după criterii care să respecte legislația, dar o discuție publică sau măcar în cadrul mai restrâns profesional cred că ar merita să aibă loc, având în vedere și faptul că tendința peste tot este de descongestionare a programelor.
     Lucrarea „Teoria și practica nursing”, al cărei prim volum Planuri de îngrijire – asociate diagnosticelor nursing NANDA-I l-am scris în cei trei ani de când am intrat în învățământul de specialitate și se află în pregătire la Editura Viața Medicală Românească, se dorește a fi un prim pas în vederea racordării conținuturilor și abordărilor din domeniu la standardele internaționale specifice. Ea reconsideră, de fapt, rolul central al diagnosticului nursing în practica îngrijirilor nursing, oferind un capitol în care sunt explorate câteva disfuncționalități din acest domeniu și nu mai puțin de 50 de planuri de îngrijire organizate pe diagnostice NANDA-I, întâlnite frecvent în practica nursing, la care se adaugă lista propriu-zisă a diagnosticelor NANDA-I împărțite pe domenii.
     Elevii, studenții, profesorii de specialitate și asistenții medicali au ocazia să utilizeze astfel un instrument de lucru actualizat și, totodată, în acord cu programa școlară specifică, în care se precizează, la majoritatea disciplinelor de studiu, că a doua competență care urmează a fi dobândită de elevi în procesul de învățământ este „identificarea diagnosticelor/problemelor de îngrijire la pacienții cu afecțiuni...”. Așadar, nu „identificarea nevoilor de îngrijire...”, cum se întâmplă în mod curent în procesul de învățământ, unde se „inventează” așa-numitele „PES”-uri și se ocolesc obiectivele standard (NOC) și intervențiile standard (NIC). Lucrarea poate fi de folos și medicilor, care au astfel o delimitare mai clară a bazei științifice a îngrijirilor nursing cu care au de a face în colaborarea profesională cu asistenții medicali.
     Structura și conținuturile cărții au la bază câteva surse bibliografice valide la nivel internațional și nu sunt, firește, o „invenție românească”. Am folosit, așadar, ca surse bibliografice principale volumele „Lippincot Manual of Nursing Practice” (10th Edition, 2014) de Sandra M. Nettina (1), „Nursing Care Plans” (Elsevier, 8th Edition, 2014) de Meg Gulannick și Judith L. Myers (2), „Lippincott Manual of Psychiatric Nursing Care Plan” de Schultz, Judith M., Videbeck, Sheila L., 2009 (3) și „Nursing Research: Principles and Methods” de Polit, Denise F., Beck, Cheril Tatano (4). Pentru denumirile diagnosticelor nursing, sursa noastră cea mai importantă a fost volumul editat de însăși organizația NANDA-I, „NANDA International Nursing Diagnoses: Definitions & Classification, 2015–2017”. În alcătuirea planurilor de îngrijire propriu-zise, în afară de cele trei volume menționate, am utilizat structura și unele conținuturi ale planurilor de îngrijire oferite de site-uri precum rncentral.com,nanda.org, who.int
     Totul a pornit de la faptul că, încă de la începutul „confruntării” cu manualele și abordările din domeniul nursingului de la noi, am observat lipsa unei standardizări a conținuturilor și aerul lor oarecum inadecvat vremurilor. Așa am început o muncă de documentare din manuale, ghiduri și studii occidentale, un efort care, chiar dacă m-a îndepărtat destul de serios de proiectele de scriitor, mi-a adus bucuria de a oferi elevilor conținuturi și abordări aduse la zi, firește cu respectarea programei specifice.
     Mărturisesc că, deși ultima specializare pe care am obținut-o este în psihologie, nu predau științe socio-umane, ci nursing, în baza calificărilor mai vechi de asistent medical și pentru că am preluat pur și simplu ce avea disponibil Școala Postliceală Sanitară Piatra-Neamț la acea vreme. Această „așezare întâmplătoare” a lucrurilor îmi oferă șansa să împărtășesc elevilor cunoștințe profesionale, experiențe personale și o abordare cât se poate de adusă la zi a domeniului. Apoi, am nesperata oportunitate de a aduce îmbunătățiri domeniului și acesta este de fapt și subiectul acestui articol prin care doresc, de asemenea, să atrag atenția factorilor de decizie din Ministerul Educației Naționale și specialiștilor în curriculum asupra necesității unor revizuiri în programele aferente specializării de asistent medical generalist.
     Munca aceasta de înnoire a stârnit, cum se întâmplă de obicei pe meleagurile noastre, o rumoare nu neapărat pozitivă în rândul colegilor, pentru că, din păcate, nu toți au înțeles importanța unui astfel de demers, considerând că o abordare occidentală nu s-ar potrivi cu realitățile de la noi. Elevii, în schimb, au priceput foarte bine că este pur și simplu necesară menținerea conexiunilor cu Occidentul și în acest domeniu și că nu putem continua cu abordări din anii ʼ90 sau chiar ʼ80, mai ales într-o profesie de care depinde sănătatea și viața oamenilor. Încurajarea lor m-a făcut să simt că aici este un teren în care nu numai că trebuie operate schimbări urgente, dar ar fi necesară și alcătuirea unor noi ghiduri și manuale în acord cu stadiul în care știința nursingului a ajuns pe plan mondial.
     Ce este, mai precis, de pus în discuție în ghidurile și manualele noastre? În primul rând, faptul că nu se lucrează cu lista standardizată a diagnosticelor de îngrijire NANDA-I (5), cea care asigură limbajul internațional în domeniu. În locul denumirilor științifice ale acestor peste 200 de diagnostice nursing, regăsim în caietele și lucrările de absolvire ale elevilor și în situațiile de învățare concrete o serie de improvizații ale denumirilor și tipurilor de probleme nursing, cum ar fi: „intervenție chirurgicală”, „afectarea comunicării la nivel afectiv”, „dificultate a eliminărilor” etc.
     Pe urmă, faptul că binecunoscutele „nevoi” din cadrul modelului Henderson (care aparțin mai mult psihologiei și sociologiei) sunt, din cât am observat, în procesul de învățământ în domeniul nursingului, mai importante decât problemele concrete de îngrijire/diagnosticele de îngrijire. Astfel, pentru a oferi un singur exemplu, între a identifica diagnosticul de îngrijire „afectarea deglutiției” și a ști faptul că „nevoia de a se alimenta” a unui pacient este afectată, cel mai de folos asistentei medicale/asistentului medical în punerea la punct a planului de îngrijire (cu obiectivele și intervențiile specifice) ar fi evident cunoașterea diagnosticului nursing (în cazul acesta, „afectarea deglutiției”), de altfel singura care îți oferă o bază și pentru identificarea nevoii afectate, dacă mai este necesar. Situația creează premisele superficialității și amatorismului, pentru că dacă medicii știu să pună un diagnostic pe seama datelor clinice și paraclinice, iar diagnosticul are o denumire standardizată într-o listă recunoscută internațional, de ce nu ar face la fel și asistenții medicali, care au, la rândul lor, iată, lista de diagnostice nursing NANDA-I?
     Nu închei înainte de a anunța că în viitorul apropiat voi pregăti încă trei volume, la fel de necesare: „Planuri de îngrijire – asociate diagnosticelor clinice”, „Intervenții nursing în urgențele medico-chirurgicale” și „Tehnici nursing”.
Bibliografie

1. Nettina, Sandra M. Lippincott’s Manual of Nursing Practice. Lippincott Raven Publishers, Ediția 10. 2014

2. Gulannick, Meg. Myers, Judith L. Nursing Care Plâns. Elsevier. 8th Edition. 2014

3. Schultz, Judith M. Videbeck, Sheila L. Lippincott Manual of Psychiatric Nursing Care Plan. 2009

4. Polit, Denise F. Beck, Cheril Tatano. Nursing Research: Principles and Methods. Lippincott Seventh Edition. 2003

5. Herdman, T.H. & Kamitsuru, S. (Eds.). (2014). NANDA International Nursing Diagnoses: Definitions & Classification, 2015–2017. Oxford: Wiley Blackwell

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC