Curriculumul/standardul
de pregătire pentru asistenți medicali generaliști ar avea nevoie de unele schimbări.
Dincolo de o revizuire a conținuturilor, consider că module precum „Bazele
științei nursingului”, „Principii de bază ale cercetării” și „Cercetarea în
nursing” pot fi adunate într-unul singur care ar putea avea titlul „Istoria și
bazele științifice ale nursingului”. La fel, „Ființa umană și nursingul” (un
modul care nu trebuie redus la „nevoile” hendersoniene), „Comunicare
profesională” și „Deontologie și etică profesională” ar putea fi predate toate
sub titlul „Comunicarea profesională în nursing”. Tot așa cum „Managementul
proiectelor de sănătate”, „Calitatea serviciilor în nursing” și „Management și
legislație sanitară” pot sta foarte bine sub titlul „Management în domeniul
sănătății”, iar „Educație pentru sănătate”, „Mediu și sănătate” și „Nutriție și
dietetică” ar sta fără probleme sub titlul „Promovarea sănătății în practica
nursing”. În fine, module precum „Nursing comunitar” și „Îngrijiri la
domiciliu” ar trebui, de asemenea, să stea împreună sub titlul „Nursing
comunitar și îngrijiri la domiciliu”, iar „Tehnici de nursing și investigații”
ar trebui, cred, să fie împărțit clar pe fiecare modul care are termenul
nursing în titulatură, cu tehnicile și investigațiile specifice pe aparate.
Sigur că numărul de ore poate fi cumulat și/sau redistribuit după criterii care
să respecte legislația, dar o discuție publică sau măcar în cadrul mai restrâns
profesional cred că ar merita să aibă loc, având în vedere și faptul că
tendința peste tot este de descongestionare a programelor.
Lucrarea
„Teoria și practica nursing”, al cărei prim volum Planuri de îngrijire –
asociate diagnosticelor nursing NANDA-I l-am scris în cei trei ani de
când am intrat în învățământul de specialitate și se află în pregătire la
Editura Viața Medicală Românească, se dorește a fi un prim pas în vederea
racordării conținuturilor și abordărilor din domeniu la standardele
internaționale specifice. Ea reconsideră, de fapt, rolul central al
diagnosticului nursing în practica îngrijirilor nursing, oferind un capitol în
care sunt explorate câteva disfuncționalități din acest domeniu și nu mai puțin
de 50 de planuri de îngrijire organizate pe diagnostice NANDA-I, întâlnite
frecvent în practica nursing, la care se adaugă lista propriu-zisă a
diagnosticelor NANDA-I împărțite pe domenii.
Elevii,
studenții, profesorii de specialitate și asistenții medicali au ocazia să
utilizeze astfel un instrument de lucru actualizat și, totodată, în acord cu
programa școlară specifică, în care se precizează, la majoritatea disciplinelor
de studiu, că a doua competență care urmează a fi dobândită de elevi în
procesul de învățământ este „identificarea diagnosticelor/problemelor de
îngrijire la pacienții cu afecțiuni...”. Așadar, nu „identificarea nevoilor de
îngrijire...”, cum se întâmplă în mod curent în procesul de învățământ, unde se
„inventează” așa-numitele „PES”-uri și se ocolesc obiectivele standard (NOC) și
intervențiile standard (NIC). Lucrarea poate fi de folos și medicilor, care au
astfel o delimitare mai clară a bazei științifice a îngrijirilor nursing cu
care au de a face în colaborarea profesională cu asistenții medicali.
Structura
și conținuturile cărții au la bază câteva surse bibliografice valide la nivel
internațional și nu sunt, firește, o „invenție românească”. Am folosit, așadar,
ca surse bibliografice principale volumele „Lippincot Manual of Nursing
Practice” (10th Edition, 2014) de Sandra M. Nettina (1), „Nursing Care Plans”
(Elsevier, 8th Edition, 2014) de Meg Gulannick și Judith L. Myers (2),
„Lippincott Manual of Psychiatric Nursing Care Plan” de Schultz, Judith M.,
Videbeck, Sheila L., 2009 (3) și „Nursing Research: Principles and Methods” de
Polit, Denise F., Beck, Cheril Tatano (4). Pentru denumirile diagnosticelor
nursing, sursa noastră cea mai importantă a fost volumul editat de însăși
organizația NANDA-I, „NANDA International Nursing Diagnoses: Definitions &
Classification, 2015–2017”. În alcătuirea planurilor de îngrijire propriu-zise,
în afară de cele trei volume menționate, am utilizat structura și unele
conținuturi ale planurilor de îngrijire oferite de site-uri precum rncentral.com,nanda.org, who.int
Totul
a pornit de la faptul că, încă de la începutul „confruntării” cu manualele și
abordările din domeniul nursingului de la noi, am observat lipsa unei
standardizări a conținuturilor și aerul lor oarecum inadecvat vremurilor. Așa
am început o muncă de documentare din manuale, ghiduri și studii occidentale,
un efort care, chiar dacă m-a îndepărtat destul de serios de proiectele de
scriitor, mi-a adus bucuria de a oferi elevilor conținuturi și abordări aduse
la zi, firește cu respectarea programei specifice.
Mărturisesc
că, deși ultima specializare pe care am obținut-o este în psihologie, nu predau
științe socio-umane, ci nursing, în baza calificărilor mai vechi de asistent
medical și pentru că am preluat pur și simplu ce avea disponibil Școala
Postliceală Sanitară Piatra-Neamț la acea vreme. Această „așezare
întâmplătoare” a lucrurilor îmi oferă șansa să împărtășesc elevilor cunoștințe
profesionale, experiențe personale și o abordare cât se poate de adusă la zi a
domeniului. Apoi, am nesperata oportunitate de a aduce îmbunătățiri domeniului
și acesta este de fapt și subiectul acestui articol prin care doresc, de
asemenea, să atrag atenția factorilor de decizie din Ministerul Educației
Naționale și specialiștilor în curriculum asupra necesității unor revizuiri în
programele aferente specializării de asistent medical generalist.
Munca
aceasta de înnoire a stârnit, cum se întâmplă de obicei pe meleagurile noastre,
o rumoare nu neapărat pozitivă în rândul colegilor, pentru că, din păcate, nu
toți au înțeles importanța unui astfel de demers, considerând că o abordare
occidentală nu s-ar potrivi cu realitățile de la noi. Elevii, în schimb, au
priceput foarte bine că este pur și simplu necesară menținerea conexiunilor cu
Occidentul și în acest domeniu și că nu putem continua cu abordări din anii ʼ90
sau chiar ʼ80, mai ales într-o profesie de care depinde sănătatea și viața
oamenilor. Încurajarea lor m-a făcut să simt că aici este un teren în care nu
numai că trebuie operate schimbări urgente, dar ar fi necesară și alcătuirea
unor noi ghiduri și manuale în acord cu stadiul în care știința nursingului a
ajuns pe plan mondial.
Ce
este, mai precis, de pus în discuție în ghidurile și manualele noastre? În
primul rând, faptul că nu se lucrează cu lista standardizată a diagnosticelor
de îngrijire NANDA-I (5), cea care asigură limbajul internațional în domeniu.
În locul denumirilor științifice ale acestor peste 200 de diagnostice nursing,
regăsim în caietele și lucrările de absolvire ale elevilor și în situațiile de
învățare concrete o serie de improvizații ale denumirilor și tipurilor de
probleme nursing, cum ar fi: „intervenție chirurgicală”, „afectarea comunicării
la nivel afectiv”, „dificultate a eliminărilor” etc.
Pe
urmă, faptul că binecunoscutele „nevoi” din cadrul modelului Henderson (care
aparțin mai mult psihologiei și sociologiei) sunt, din cât am observat, în
procesul de învățământ în domeniul nursingului, mai importante decât problemele
concrete de îngrijire/diagnosticele de îngrijire. Astfel, pentru a oferi un
singur exemplu, între a identifica diagnosticul de îngrijire „afectarea
deglutiției” și a ști faptul că „nevoia de a se alimenta” a unui pacient este
afectată, cel mai de folos asistentei medicale/asistentului medical în punerea
la punct a planului de îngrijire (cu obiectivele și intervențiile specifice) ar
fi evident cunoașterea diagnosticului nursing (în cazul acesta, „afectarea
deglutiției”), de altfel singura care îți oferă o bază și pentru identificarea
nevoii afectate, dacă mai este necesar. Situația creează premisele
superficialității și amatorismului, pentru că dacă medicii știu să pună un
diagnostic pe seama datelor clinice și paraclinice, iar diagnosticul are o
denumire standardizată într-o listă recunoscută internațional, de ce nu ar face
la fel și asistenții medicali, care au, la rândul lor, iată, lista de
diagnostice nursing NANDA-I?
Nu
închei înainte de a anunța că în viitorul apropiat voi pregăti încă trei
volume, la fel de necesare: „Planuri de îngrijire – asociate diagnosticelor
clinice”, „Intervenții nursing în urgențele medico-chirurgicale” și „Tehnici
nursing”.
