Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Diagnostice clinice în nursing

Viața Medicală
Psih. Vasile BAGHIU luni, 16 mai 2016
     Din modalitatea în care sunt structurate unităţile de învăţare şi conţinuturile în procesul de învăţământ sanitar reiese că perspectiva diagnosticelor clinice pentru identificarea problemelor de îngrijire este marginalizată sau dată la o parte. Practic, se merge în continuare pe modelul Virginiei Henderson, cu limitele sale observate şi de elevi şi de studenţi, care sunt nemulţumiţi de lipsa de pragmatism a învârtirii în gol a roţii celor 14 nevoi de îngrijire. Deşi oferă o abordare holistică a pacientului, conform contribuţiilor pe care se bazează (Maslow, Erikson, Thorndike, Malinowski), acest model de îngrijire impune de fapt elevilor, studenţilor şi asistenţilor medicali un instrument unilateral, cu limite evidente în privinţa eficienţei şi adecvării practice, greoi în atingerea scopului identificării problemelor pacientului.
     Ghidurile de nursing merg pe asocierea problemelor de dependenţă, terminologie care ar necesita, la rândul ei, revizuiri în vederea dezambiguizării, cu fiecare din cele 14 nevoi ale acestui model, dar nu se înţelege de ce legătura nu se face mai curând cu diagnosticele clinice cu care se lucrează curent în îngrijirile medicale. Apărute după 1990 în România fără o documentare serioasă din surse internaţionale valide, majoritatea acestor manuale şi ghiduri au compilat informaţii de tot felul, multe pagini suferind de neglijenţe descurajante. Dacă până la stabilirea de către medic a diagnosticului clinic asistenta trebuie să identifice câteva probleme de îngrijire ale pacientului doar pe baza observaţiei, a interviului şi a unor minime date clinice şi de laborator, odată cu diagnosticarea se deschide automat perspectiva clarificării diagnosticelor de îngrijire, conform celor mai avansate manualelor de nursing din lume (1).
     Dacă pacientului i s-a acordat diagnosticul de hipotiroidism, asistenta ar trebui să ştie că între posibilele diagnostice de îngrijire se pot lua în considerare constipaţia, intoleranţa la activitate, lipsa de cunoştinţe privind boala sau tratamentul şi anxietatea. Tot aşa cum în cazul diabetului trebuie să aibă în vedere dezechilibrul nutriţional, frica şi anxietatea cauzate de tratamentul injectabil, riscul de instabilitate a nivelului glucozei, intoleranţa la activitate, lipsa de cunoştinţe privind boala şi tratamentul, riscul de afectare a integrităţii pielii din cauza scăderii senzitivităţii şi a circulaţiei periferice, incapacitatea de a face faţă  cronicizării bolii şi complexităţii tratamentului autoadministrat.
     Diagnosticele nursing există, sunt omologate ştiinţific, sunt grupate pe diagnostice clinice, dar sunt „inventate“ în continuare cu îndârjire în şcolile de pregătire a asistenţilor medicali. Câtă vreme NANDA-I (North American Nursing Diagnosis Association – International) pune la dispoziţie o listă cu peste 200 de diagnostice nursing (2), însoţite de obiective şi intervenţii argumentate (NIC & NOC), stabilite limpede în manualele occidentale  pe criteriul evidence-based, este de neînţeles de ce elevii de la noi încă sunt învăţaţi să născocească „PES-uri” (iniţialele denumirilor elementelor de bază ale unui diagnostic nursing: probleme, etiologie, semne şi simptome), ca şi cum acestea ar putea fi scoase dintr-o pălărie magică. De fapt, lista NANDA-I,  un instrument de lucru obligatoriu pentru asistenţii medicali din întreaga lume, care include toate diagnosticele de îngrijire împărţite pe 13 domenii, abia dacă este pomenită în programa şcolară, în programe şi în ghidurile de nursing. Drept consecinţă, elevii şi studenţii nu ştiu să o folosească (3). Este de mirare cum o profesie cu un asemenea impact asupra vieţii oamenilor a fost lăsată pe seama unor abordări amatoriste de tipul „să facem PES-urile!”. De aceea, la noi s-ar impune o discuţie mai aplicată despre unilateralitatea ineficientă a acestui model al nevoilor, în conexiune cu aspectele practice şi cu referire la experienţele occidentale (3).
     Prin amestecarea în procesul didactic a nevoilor de îngrijire cu problemele de îngrijire se încalcă principiul unităţii abordării, ceea ce produce confuzie, aşa cum se vede în practica didactică. Elevii confundă adesea problemele de îngrijire cu nevoile de îngrijire, iar confuzia nu se petrece pe seama vreunei lipse de aprofundare a conţinuturilor, ci tocmai din cauza utilizării simultane a unor instrumente diferite. Acestea sunt deficienţe ale sistemului nostru de sănătate, dar şi inadecvări ale sistemului nostru de învăţământ, mereu cu un pas în urmă faţă de mediile profesionale reale, de fapt o schizoidă abordare a lucrurilor, deja cronicizată, greu de modificat, greu de adus pe calea nor­malităţii.
     Evident că o aducere la zi atât a programei specialităţii Asistenţă medicală generală, cât şi a ghidurilor şi practicilor de nursing în raport cu normele validate ştiinţific în lumea occidentală ar fi necesară şi orice efort în această direcţie ar fi binevenit. Fără acestea, elevii şi studenţii din domeniul nursingului, precum şi asistenţii medicali vor oscila mereu între un model educaţional care operează cu nişte conţinuturi şi nişte metode de învăţare neactualizate şi o realitate practică şi profesională a muncii care nu ţine cont nici măcar de acestea.
Bibliografie

1. Nettina SM. Lippincott manual of nursing practice. 10th ed. 2014

2. Herdman H. What is nursing diagnosis - and why should I care? Nanda International

3. Halloran EJ. Virginia Henderson and her timeless writings. J Adv Nurs. 1996 Jan;23(1):17-24

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC