Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Despre statutul de medic rezident in Romania

Viața Medicală
Dr. Ştefan SUDITU marţi, 7 iulie 2009
    Pentru început, ne permitem să subliniem că, în cele ce urmează, nu vom înşirui chiar toate deznădejdiile care ne copleşesc zi după zi, în căutarea unui climat mult râvnit de muncă, învăţătură şi viaţă… Ci doar despre o parte a acestora.
    Este cunoscut faptul că dobândirea statutului de medic necesită absolvirea unui ciclu de şase ani încărcaţi de academie şi de universitate cu informaţii de nopţi petrecute prin biblioteci… Sunt ani investiţi într-un om care, curând, ar avea privilegiul râvnit de a se număra printre elitele societăţii. Să recunoaştem că indiferent de prestigiul universităţii care acordă acest titlu, sau de „ofrandă“ adusă de către student, în ziua acordării diplomei dobândim acest drept, pe drept: „privilegiul hipocratic“…
    După aceşti ani, poate mai lungi decât ar trebui, după eforturi pe masură, te izbeşti însă de un zid. Opţional, ce-i drept: examenul de rezidenţiat; el este cel care decide, în mare parte, drumul ce îl vei avea de urmat. Drum care nu te încurajează să continui, în care nu eşti ajutat să înveţi să-i ajuţi pe semeni, fiind mai mult decât plin de hârţoape… Nu vom discuta acum despre renumeraţie, subiect mult disputat pe seama medicilor rezidenţi, şi nici de atitudinea „mioritică“, lasată moştenire de marii noştrii învăţaţi şi părinţi de şcoli, sculptori de caractere, despre acel „sacrificiu“ şi „apostolat“, fară nici o acoperire (cel puţin morală) în zilele noastre.
    Pe zi ce trece, auzim din ce în ce mai mulţi oameni atraşi de o Fata Morgana vestică, de un miraj al „outside-ului“, de riscul de a fi catalogat drept „străin“ şi tratat ca atare… Sunt însă câteva elemente care, ajustate la timp, ar putea preveni pierderea de valori. Exportul de valori capată dimensiuni din ce în ce mai… generoase. Rezidentul poate fi încurajat, poate fi stimulat, însă cât timp mai trebuie să treacă până ce noi să putem ţine ochii şi fruntea la acelaşi nivel de pregătire profesională cu al unui rezident într-o specialitate de top din Heidelberg sau din New York?
    Activitatea susţinută în gardă, cu acordarea gradată a responsabilităţii, nu face altceva decât să „niveleze“ gradul de maturitate profesională a tânărului medic, să-i dea curaj şi să-l motiveze. Să nu vorbim despre rezidenţii din ani terminali, din mari centre medicale, din mari centre ale lumii, care sunt obligaţi prin statut şi legile statului respectiv, să-şi asume responsabilitatea medicală şi actul medical. Şapte ani de rezidenţiat, în specialităţi de elită, de pildă Chirurgia cardiacă ori Neurochirurgia, aduc, pesemne, mari satisfacţii medicilor specialişti în aceste domenii, odată cu schimbarea titlului de încadrare. Însă, aşa cum am menţionat anterior, căile odată deschise, nu fac altceva decât să „aspire“ din ce în ce mai mulţi rezidenţi. Participarea la congrese internaţionale, finanţate din bugetul alocat educţiei, la fel ca burse şi proiecte destinate formării medicilor rezidenţi, sunt de asemenea elemente ce pot fi luate în calcul, când vorbim despre stimularea dezvoltării profesionale.
    Cât despre modalitatea prin care un rezident român poate ocupa o poziţie într-un centru universitar de prestigiu, într-o specialitate de elită, lucrurile sunt de asemenea ştiute în mare masură. Se cunoaşte faptul că maniera în care un recent absolvent de rezidenţiat poate ocupa un post de medic specialist într-un centru bine utilat,  şi în care activitatea desfaşurată se îndreaptă în aceeaşi direcţie cu el, şi nu împotriva sa, este deseori anevoioasă şi plină de sacrificii. Este încă un motiv pentru care mulţi rezidenţi preferă să migreze spre locuri mai putin preţioase şi pretenţioase, care sunt însă în stare să asigure cel puţin un început, dacă nu chiar garanţia unui mediu profesional decent, pe termen lung.
    Astfel, pentru stimularea activităţii medicului rezident, mai ales într-o specialitate cu o pregatire complexă, propunem următoarele:
    1. Existenţă şi participarea la cât mai multe cursuri EMC naţionale şi congrese naţionale şi internaţionale, în conformitate cu calitatea pregătirii în specialitate;
    2. Trimiterea medicilor rezidenţi de an superior la schimburi de experienţă, congrese, simpozioane, pe perioade scurte de timp, cu finanţare de la bugetul alocat educaţiei;
    3. Modificarea legii cu privire la responsabilitatea medicilor rezidenţi, astfel încât rezidenţii din ani superiori să poată efectua manevre chirurgicale, individual sau sub supravegherea staffului clinicii îndrumatoare;
    4. Introducerea în curricula de pregatire a unor demonstraţii operatorii pe cadavre, în vederea stimulării unor abilitaţi tehnice de tip „hands on“;
    5. Asigurarea unui salariu decent, în conformitate cu solicitările necesare desfăşurării în condiţii optime a pregătirii în specialitatea respectivă;
    6. Obligativitatea unui test de tip „multiple choice question“, a interviului şi a probei operatorii pe cadavru, destinate rezidenţilor  în Neurochirurgie, pentru eliminarea celor fară abilităţi practice şi fară o pregatire de specialitate solidă.
    În condiţiile de faţă, medicul rezident, fără o susţinere materială solidă, se află la limita subzistenţei şi, de multe ori, în imposibilitatea de a se pregăti corespunzator. Practic, în specialităţi cu un grad crescut de dificultate, de pildă, Neurochirurgia, participarea la conferinţe de top, achiziţionarea de materiale didactice devin deosebit de anevoioase. În aceste condiţii, există, de multe ori, situaţii jenante, în care rezidentul este umilit printr-o plată informală, ce-l poate marca şi chiar compromite, pe viitor.


Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC