Ca orice organism aflat în plin proces de
purgaţie, medicina românească trece printr-o perioadă dificilă. Îndemnaţi de
presiunile organizaţiilor internaţionale, Comisia Europeană şi Banca Mondială
cerând la unison României eradicarea corupţiei şi a plăţilor informale din
spitale, procurorii au declanşat mai multe anchete care vizează identificarea şi
pedepsirea medicilor-hoţi. E vorba despre cazurile grase, izbitoare şi o rapidă
trecere în revistă a investigaţiilor din (doar) ultimele două luni dezvăluie
amploarea fenomenului.
În aprilie, mai mulţi chirurgi de la
Spitalul de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri au fost reţinuţi de
procurori pentru că au efectuat ilegal operaţii estetice neacoperite de CNAS,
dar folosind materialele şi resursele spitalului public în care lucrau. Schema
a fost posibilă cu concursul câtorva medici de familie care au completat bilete
de trimitere cu diagnostice false. Ştim că autorităţile cunoşteau situaţia
respectivă cel puţin din vara lui 2013, atunci când o comisie a respectivului
spital a constatat existenţa acestor diagnostice false (conform referatului
procurorilor).
Peste o mie de reţete false au fost
completate pe numele unor pacienţi sănătoşi sau decedaţi, spun procurorii, de
câţiva medici de la Institutul Fundeni şi de farmacişti ai grupului privat
Polisano. Reţetele au fost decontate fraudulos, iar medicamentele obţinute au
fost revândute, practic fiind furate din buzunarul bolnavilor de cancer câteva
milioane de euro. Ilie Vonica, patronul grupului Polisano din Sibiu şi al reţelei
de farmacii Reţeta, s-a sinucis în urma dezvăluirii implicării firmelor sale.
Miercuri, tribunalul a prelungit cu 30 de zile arestul celor nouă inculpaţi în
acest caz, printre care se numără şi soţia lui Ilie Vonica.
La începutul acestei săptămâni, câteva
birouri din Ministerul Sănătăţii au fost percheziţionate de procurorii care
cercetează un caz de corupţie în care ar fi implicaţi atât funcţionari publici,
cât şi câţiva membri ai unor comisii din Ministerul Sănătăţii. Acuzaţiile ar
viza aranjarea unor achiziţii publice în cadrul programului naţional de
neonatologie derulat în perioada 2008–2011 şi finanţat printr-un grant al Băncii Mondiale. O parte din aceste achiziţii
au fost contestate fără niciun rezultat, încă din 2010, de Asociaţia
Furnizorilor de Produse Medicale, care reclama că a fost aleasă câştigătoare
cea mai scumpă ofertă. Ancheta derulată în prezent de procurorii DNA este
urmarea unei sesizări efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)
care a descoperit „suspiciuni de fraudă şi corupţie“.
Cazurile de mai sus sunt doar ultimele
dintr-un vraf deja gros de dosare penale în care sunt implicaţi medici din Baia
Mare, Piteşti, Deva sau alte oraşe. Toţi sunt acuzaţi de fraudarea sistemului
sau de corupţie. Sunt acuzaţi de furt direct din banii pe care, lunar, îi plătim
sub formă de contribuţie obligatorie de sănătate statului român. Singurul motiv
valid care ar putea scuza acest tip de comportament este nivelul scăzut al
salariilor medicilor care lucrează la stat. Dar chiar şi aşa, soluţia de
adaptare aleasă de aceştia este complet greşită.
Căci responsabili pentru salarizarea lor
redusă sunt şefii guvernelor, politicienii care conduc România şi refuză de
mulţi ani rezolvarea decentă a acestei probleme imense a sistemului medical
românesc. Or, de fiecare dată când un medic fură ceva dintr-un capăt al
spitalului, efectul la celălalt capăt este resimţit de bolnavul de cancer rămas
fără medicamente, de pacientul obligat să se spele într-o baie mizerabilă sau să-şi
cumpere de la farmacia din colţ aţa chirurgicală necesară pentru a fi operat.
Chiar dacă fură cu senzaţia că îşi recuperează astfel un drept neacordat,
medicii-hoţi lovesc în pacienţi, nu în politicienii care sunt direct răspunzători
de salariile lor insuficiente. Căci toţi aceşti politicieni se tratează în
spitalele private din ţară sau din vestul Europei şi somnul nu le este deranjat
nici de gândul că medicii tineri pleacă în valuri din România, nici atunci când
vreun bolnav rămâne fără medicamente.
Homo homini lupus.
„Voi menţine, prin toate mijloacele,
onoarea şi nobila tradiţie a profesiunii de medic“ este una dintre propoziţiile
rostite de fiecare medic atunci când termină facultatea. Acea onoare despre
care vorbeşte jurământul lui Hipocrate a fost şi este încălcată de medicii care
fură. Halatele lor nu mai sunt albe şi, prin asociere, suspiciuni planează
asupra tuturor celorlalţi confraţi. Onoarea unei întregi bresle este pusă sub
semnul întrebării. Şi nu din cauza procurorilor, nici din cauza jurnaliştilor,
ci din cauza acelor medici-hoţi. Această onoare ar trebui apărată chiar de
liderii profesiunii medicale, fie ei rectori sau specialişti renumiţi, prin
rostirea adevărului. Să furi din banii pacienţilor, indiferent de context, este
greşit. Cu câteva excepţii (printre care îi amintesc pe colaboratorii noştri
prof. dr. A. V. Ciurea sau mai tinerii dr. Vlad Stroescu şi dr. Gabriel
Diaconu), o tăcere adâncă pluteşte asupra acestui subiect şi a evenimentelor
din ultimul an.
Nu mai există oameni în medicina românească
care să îndrăznească să separe grâul de neghină? Nu mai există medici care să
spună răspicat şi cu voce tare: „Să nu furi“? În istoria oricărei bresle apar
perioade grele în care verbalizarea şi repetarea neîncetată a reperelor corecte
este importantă. Trăim acum astfel de zile.
