Activitatea
medicală se bucură din plin de avantajele pieței libere, serviciile medicale
fiind intens promovate pe site-urile cabinetelor și nu numai. Din păcate, în
ultima perioadă asistăm la introducerea unor forme de promovare mai puțin
subtile, care depășesc limitele deontologiei profesionale. Deși reclama
mincinoasă este interzisă oriunde în lume, în practica de medicină dentară
impostura și neprofesionalismul creează așteptări nerealiste din partea pacienților
și implică riscuri greu de cuantificat, ca urmare a diferenței dintre imaginea
idealistă promovată de unii confrați și realitate.
Mediul online
abundă de „specialiști“ și „limitați“, cel mai frecvent în estetică sau
implantologie, vânzători de iluzii fără nicio pregătire adecvată, care se
promovează agresiv ca experți, cu toate că nu au urmat vreo specializare,
obținându-și (in)competența prin vizionarea Youtube. Pe aceștia îi recunoști
ușor, pozează pe site-urile de socializare în firmă serioasă, cu specializări
și atestate la tot soiul de instituții și autorități, de regulă fantomatice.
Reclamele lor abundă de cuvinte precum spectaculos, unic, rezultate imediate,
iar imaginile cu rezultatele tratamentelor provin de cele mai multe ori de pe internet,
nu din experiența proprie privată a cabinetului respectiv. Acești „specialiști“
racolează pacienți prin tehnici de manipulare, în baza unor promisiuni
fantasmagorice pe care nu și le-ar putea asuma niciun specialist veritabil și
emit judecăți de valoare și idei (unele total eronate), care sunt recepționate
de pacienții neinformați. Aceștia văd în atributul „limitat“ salvarea supremă,
medicul providențial care le-a deschis ochii și i-a salvat de a da banii unui
alt coleg, poate mai bine pregătit, dar cu mai puține aptitudini de marketing.
Această
tendință a dus la situații în care chiar unii dintre autointitulații „limitați“
cad în propria plasă; credul și amator de un câștig aparent facil, medicul se
lasă ademenit de promisiunile unor producători/dealeri și achiziționează,
uneori la prețuri înrobitoare, materiale și tehnică mult supraevaluate. Ca
urmare, medicii ajung să promoveze pompieristic efecte imposibil de obținut în
practică, asupra cărora nu au niciun fel de experiență. Nu de puține ori se fac
compromisuri față de așteptările, uneori nerealiste, ale pacienților, existând
tentația de a oferi acestora ce vor, fără o analiză riguroasă a posibilităților
reale de tratament, mergând pe principiul de nu lăsa netaxat niciun „client“ ce
deschide ușa cabinetului.
Mai grav este
că acești pseudospecialiști au devenit adevărați lideri de opinie, prezența lor
fiind o modă la televiziuni, unde cel puțin săptămânal sunt invitați tot soiul
de „limitați“ care, deși nu au pregătirea de specialitate, își dau cu părerea
și emit ipoteze cu privire la subiecte care le exced competența. Mai mult, unii
dintre aceștia promovează cu titlu de panaceu proceduri neatestate de
Ministerul Sănătății. Trist este că recomandările acestora sunt luate în serios
de public, iar când se întâmplă ca ele să nu dea rezultatele scontate și uneori
să genereze chiar anumite complicații, „limitații“ se spală pe mâini și, în
disperare de cauză, trimit pacientul către specialiștii veritabili.
Amestecul
politicilor de marketing pe piața medico-dentară îi face pe unii dintre
pacienți vulnerabili în fața acestor vânzători de iluzii. Rolul breslei este să
identifice și să izoleze acești practicanți „limitați“, aflați la granița
rigurozității medicale.
