Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Desfiinţarea dispensarelor medicale – o măsură catastrofală

Viața Medicală
Conf. dr. Corneliu ZEANA joi, 16 ianuarie 2014
   „Prin trecut, spre viitor“ – această deviză figurează pe pagina de gardă a cărţii doctorului Arghir Ciobotaru, „Sănătatea la români. Sistemul celor III orânduiri“ publicată recent (2013, la Editura Academia de Ştiiinţe Medicale). Cartea m-a surprins şi captivat în acelaşi timp şi, dacă ar trebui să o caracterizez în doar două cuvinte, acestea ar fi „luciditate“ şi „realism“. După care aş menţiona pledoaria pentru reformă, limpezimea gândirii, pertinenţa rapelului istoric şi buna cunoaştere, din interior, a sistemului medico-sanitar văzut prin prisma unui practician cu experienţă. Nu este nicio noutate faptul că România se plasează pe ultimul loc în Europa la aproape toţi indicatorii stării de sănătate a populaţiei, în ciuda faptului că acest sector a primit fonduri care s-au dublat la fiecare câţiva ani, şi asta fără ca declinul să poată fi stopat. Nu banii reprezintă principala problemă, ci modul în care este concepută politica de sănătate, scurgerile de fonduri în diverse găuri (buzunare) negre fiind enorme şi necontrolate. Autorul nu şi-a propus însă o analiză a modului în care se cheltuiesc fondurile alocate sănătăţii – astfel de anchete sunt apanajul Parchetului – ci să prezinte un plan coerent de ieşire din criză prin reforme adecvate, şi nu pseudoreforme, care, şi acelea, sunt mai degrabă mimate.
   România a acumulat, sub trei orânduiri, o considerabilă experienţă în domeniul circumscripţiilor medicale teritoriale, indispensabile mai cu seamă în mediul rural. Medicul de teritoriu, ca şi preotul sau învăţătorul, cunoaşte mai bine decât oricine populaţia care îi este încredinţată. Trăitor în zona respectivă, el asigură inclusiv urgenţele, alături de asistenţa medicală curentă, dar, lucru extrem de important, face opera preventivă. După instalarea la putere a lui Ion Iliescu, cu rerepetare de mandate de preşedinte ce păreau interminabile, ministrul Iulian Mincu, necunoscător al „României profunde“, a iniţiat şi dus până la capăt catastrofala măsură a desfiinţării circumscripţiilor medicale teritoriale, cu transformarea peste noapte a medicilor respectivi în aşa-zişi „medici de familie“, o vorbă fără fond, dinamitând baza organizării medicale. Potrivit autorului, prin  „desfiinţarea dispensarelor medicale şi privatizarea totală a asistenţei medicale primare, statul român a devenit un spectator cu pretenţii de arbitru, într-o neconvingătoare încercare de îndeplinire a obligaţiilor de asigurare a stării de sănătate a cetăţeanului român“. Medicii funcţionează de-acum ca nişte prestatori de servicii privatizaţi cu totul şi plătiţi (prost) de Casa de Asigurari de Sănătate în baza unui punctaj complicat, în loc să fie patronaţi şi remuneraţi de Ministerul Sănătăţii. S-a creat o falie greu de trecut între medicina primară privată şi spitalele care au rămas de stat, comunicarea dintre cele două sisteme fiind extrem de greoaie. Spitalele cer şi primesc tot mai mulţi bani, dar oricât s-ar da, aceştia nu ajung, şi asta deoarece spitalele de stat, îndeosebi marile clinici, sunt extrem de prost gestionate. Pe de altă parte, medicina primară este mizer remunerată, medicii părăsesc mediul rural, unde este cea mai mare nevoie. Cât despre prevenirea îmbolnăvirilor, aceasta nu o mai face nimeni. În absenţa prevenţiei, bolile se înmulţesc, iar avalanşa pacienţilor colmatează spitalele. În condiţiile aşa-zisei lipse de paturi de spital, deşi România are cu mult peste media europeană, bolnavii cu infarct miocardic, de pildă, sunt externaţi după doar o săptămână sau şi mai puţin, iar mortalitatea creşte considerabil şi din cauză că nu avem instituţii de recuperare cardiovasculară şi neurologică. Doctorul Arghir Ciobotaru demonstrează cu limpezime că este imperios necesară revenirea la medicina primară de stat, teritorializată, singura formă prin care o politică sanitară coerentă poate fi aplicată în teren, sub controlul MS, de la vaccinări şi toată cohorta de măsuri preventive, la asigurarea asistenţei medicale de proximitate, a urgenţelor (serviciile de ambulanţă, SMURD ş.a. fiind suprasolicitate de pseudourgenţe, înregistrează costuri ridicate, transportul la spitale făcându-se adesea în mod inutil, iar internarea refuzată adesea). Cine mai controlează astăzi starea de sănătate a elevilor, mai cu seamă în mediul rural? În fapt, mai nimeni, lucru inadmisibil. Nu mai avem nici măcar cabinete stomatologice care să trateze cariile acestor copii, atât de răspândite şi cu consecinţe atât de grave (evident, şi aici suntem pe ultimul loc în Europa şi pe cele din urmă locuri din lume).
   În analiza istorică pe care o face cu acurateţe, autorul arată că încă din 1852, „Legiuirea“ prevăzuse încadrarea cu medici (de stat) a judeţelor ţării. Sistemul s-a dezvoltat mult după unirea principatelor, prin activitatea lui Carol Davila, Iacob Felix şi Nicolae Kretzulescu. Legea sanitară din 1876 (pentru Ardeal şi Banat, înaintea Unirii) prevedea organizarea circumscripţiilor medicale rurale, iar în principate, o lege cu prevederi similare apare chiar în 1874. În anul 1881 se înfiinţează spitalele rurale şi serviciul de ambulanţă. Mai amintim Regulamentul pentru serviciul sanitar rural din anul 1904. La acea vreme se prevedea un medic la 38.000 de locuitori, dar numărul medicilor creşte rapid. În 1907 se înfiinţează 32 de spitale rurale. În 1910, circumscripţiile sanitare rurale aveau 15.000 de locuitori. În 1930 erau 1.200 de circumscripţii rurale faţă de 400 în 1918. În sistemul comunist, repartiţia medicilor în mediul rural era obligatorie, aşa cum este şi astăzi în Grecia, de pildă.
   Nu credem că această valoroasă carte a ajuns pe biroul ministrului sănătăţii, iar dacă a ajuns am dubii serioase că a fost citită şi, mai cu seamă, că a fost înţeleasă. În „Comisia de Onoare“ a Ministerului, cea care „orientează politica de sănătate”, doctorul Arghir Ciobotaru nu şi-a aflat locul, şi nici nu ştiu dacă ar fi acceptat, de altfel, să stea alături de unii foşti secretari de partid, adică elementele pe care se baza partidul comunist de tristă amintire şi care, evident, nu prea se pot desprinde de o mentalitate învechită şi păguboasă. Păguboasă? Am putea spune mai degrabă dezastruoasă! Reînfiinţarea sistemului medicinii teritorializate şi de stat, nu private, este imperios necesară. Aceasta nu exclude nicidecum medicii de familie. Există medici pentru unele familii, opţiunea este liberă, există şi medici pentru o singură persoană – Brejnev, de pildă, în deplasările sale era însoţit de 12 şi chiar de 16 medici personali.
   Invităm televiziunile să se aplece, ca bază de dezbatere, şi asupra sănătăţii la români, iar cartea doctorului Arghir Ciobotaru, densă, documentată, oferind soluţii concrete de care ar trebui să se ţină seama, poate servi ca punct de pornire.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC