Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie şi Societatea Naţională de Medicina Familiei constată cu surprindere proferarea de acuzaţii nefondate şi injurii la adresa activităţii desfăşurate de cabinetele de Medicină de familie atât din partea presei, cât şi din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Aceste interpretări tendenţioase şi utilizarea fragmentată a unor acte normative, duc la acuzaţii menite să producă disensiuni în relaţia medic – pacient şi disfuncţionalităţi în furnizarea de servicii medicale, într-un domeniu de interes social major. Faţă de informaţiile eronate şi trunchiate ce ajung la cunoştinţa cetăţenilor cu privire la aşa-zisele încasări „ilegale“ de taxe de către medicii de familie, dorim să clarificăm o serie de aspecte, numai prin raportare la cadrul legal în vigoare. (...)

    Începând din luna martie a acestui an, conform Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 44/53/2010, toate serviciile medicale (cu excepţia urgenţelor, a bolilor acute şi subacute) vor fi acordate în baza unor programări, inclusiv cele finalizate cu bilete de trimitere către alte specialităţi sau examinări paraclinice (laborator, radiologie, ecografie etc.).

     În conformitate cu noul Contract-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, cu începere din aprilie a.c. Casa de asigurări recunoaşte un număr de 20 de consultaţii în medie pe zi, adică maximum 420 de consultaţii pentru o lună cu 21 de zile lucrătoare, inclusiv pentru consultaţiile finalizate cu bilete de trimitere către alte specialităţi sau examinări paraclinice.

     În conformitate cu art. 15 lit. f) din H.G. nr 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru, orice furnizor în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate, inclusiv cabinetele de medicină de familie, are dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor medicale la cerere, inclusiv pentru situaţiile programabile, dacă asiguratul solicită efectuarea serviciilor respective înaintea datei programate. Totodată, furnizorul are dreptul de a încasa contravaloarea serviciilor medicale care nu se decontează de casele de asigurări de sănătate din Fond, conform prevederilor legale în vigoare.

    Astfel, trebuie avut în vedere că art. 237 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi art. 17 alin. 1 lit. m) din Contractul-cadru stabilesc în mod expres posibilitatea asiguraţilor de a solicita servicii medicale, fără a fi decontate din Fondul de asigurări sociale de sănătate. Or, un serviciu medical poate fi chiar şi o consultaţie la cerere.

     Aşadar, în considerarea dispoziţiilor legale mai sus-menţionate, pe deplin aplicabile la acest moment, pe de o parte, pacienţii care solicită orice servicii medicale trebuie programaţi, în limita numărului de servicii recunoscute de casa de asigurări, data programării depinzând de numărul de servicii medicale solicitate. Pe de altă parte, pacienţii care solicită furnizarea acestor servicii medicale înaintea datei programate sau fără programare, trebuie să achite contravaloarea acestor servicii medicale, iar furnizorul de servicii medicale are dreptul de a o încasa. Aceasta este singura concluzie care se impune, orice altă interpretare contrară fiind abuzivă şi de natură să afecteze dreptul medicului de familie de a obţine contravaloarea unora dintre serviciile prestate şi care nu sunt suportate din Fondul de asigurări sociale de sănătate.

     Dorim să subliniem faptul că în cazul în care pacientul solicită şi achită furnizarea serviciului înaintea datei programate, în niciun caz nu se poate presupune că este afectat dreptul pacientului de a beneficia de celelalte drepturi ce derivă din drepturile de asigurat ale pacientului: reţetă compensată, bilete de trimitere către alte specialităţi, internare sau examinări paraclinice. Nu mai puţin însă, calitatea de asigurat a pacientului îi dă dreptul să beneficieze de toate activităţile de suport.