Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Declarăm sau nu infecţiile nosocomiale?

Viața Medicală
Dr. Vasile DARABAN vineri, 17 iulie 2015
    În sistemul medical românesc actual, frica de sancţiuni guvernează deciziile multor confraţi. Cum cei care declară cu onestitate infecţiile nosocomiale sunt prompt sancţionaţi de direcţiile de sănătate publică, contramăsura celorlalţi este negarea integrală a acestui capitol. Prin aceste falsuri declarative, autorii sunt felicitaţi, premiaţi, promovaţi, apreciaţi de forurile în drept. Asta deşi cei care declară că în clinicile unde lucrează nu există infecţii nosocomiale sunt, dacă e să ne exprimăm diplomatic, alături de realitate. Numai cine nu lucrează deloc raportează infecţii intraspitaliceşti zero.
    Sub aspect penal, a nu declara realitatea sau a omite o parte din realitate se încadrează la fals intelectual (art. 321 Cod Penal): „Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar public (sau asimilat acestuia), aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea, cu ştiinţă, de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la unu la cinci ani“.
    Cei care admit existenţa infecţiilor de spital vin cu argumente pertinente: au o evidenţă clară a patologiilor conexe şi izolează bolnavii în măsura în care le permite arhitectura spitalului. Pot cere (şi chiar obţin) de la administraţiile conştiente materiale dezinfectante mai bune. Sunt mai scumpe, dar mai eficiente. Accesul la substanţele necesare stăpânirii fenomenului infecţios este obligatoriu. Aceşti colegi raportează DSP-urilor statistici reale ale infecţiilor nosocomiale, solicită şi obţin mai multe controale preventive prin compartimentele de resort ale spitalului. Adică lucrează fără frică în sistem. Vigilenţa antimicrobiană fiind la ordinea zilei, beneficiul material şi financiar final este cert la capitolul cost-eficienţă pentru bolnavul spitalizat.
    Afirm cu toată convingerea că această practică este însuşită şi aplicată în secţia unde lucrez. Spre o mai bună edificare, am constatat că trendul infecţiilor nosocomiale este uşor ascendent. Explicaţia rezidă în creşterea afluxului de bolnavi gravi în secţie, transferaţi din alte sectoare ale spitalului, scăderea gradului de vigilenţă antiinfecţioasă în spital prin utilizarea unor asociaţii antibiotice inutile sau nepermise, în paralel cu admiterea unui program de vizită a bolnavilor total nepotrivit. Ca să nu mai adaug că unii confraţi se simt ofensaţi în momentul în care, la vizita preanestezică, precizez necesitatea unei băi generale a pacientului, cosmetizarea acestuia, îndepărtarea lacului de pe unghii, clisma evacuatorie, instalarea unei sonde vezicale. Deşi apa caldă şi săpunul se află la discreţie în spital, unii bolnavi recalcitranţi reclamă medicului curant „pretenţiile absurde ale anestezistului“. Dar microbiologia este o ştiinţă care nu ţine cont de orgoliile medicului. Ea îşi are propriile legi, de care nu putem face abstracţie.
    Programul de dezinfecţie a încăperilor departamentului nostru prevede activitate specifică după un calendar riguros elaborat, iar în afara acestui program dezinfecţia şi aseptizarea saloanelor se fac ori de câte ori sunt necesare. Dacă se impune, se fac şi în timpul orelor de gardă, cu toată opoziţia şi chiar revolta confraţilor de pe alte secţii: „Iarăşi aţi virkonizat? Numai cu scopul de a nu prelua bolnavii mei?“. Interesant, trist şi real.
    Cu toate aceste precauţii, infecţia noso­comială în secţia ATI este o realitate. Mai ales când se introduce forţat, prin decizie administrativă, un bolnav din secţia de contagioase diagnosticat cu o enterocolită la care s-a izolat Pseudomonas aeruginosa. În alte ţări se dărâmă spitale pentru a anihila efectele crunte ale acestui bacil, numai la noi se introduce piocianicul prin ordonanţă semnată de managerul unităţii. Şi apoi ne mirăm că în terapia intensivă infecţia noso­comială e o realitate. Este şi nu trebuie negată. Prin recunoaşterea acestui capitol infecţios, dăm dovadă că în unitatea noastră se lucrează la vedere, nu pe ascunselea.
    Dar, în general, în România, deviza zilei este „merge şi aşa“. Cum s-ar zice, managerii aplică principiul „câinii latră, caravana trece“. Trist, adevărat, dar în acelaşi timp periculos pentru toţi cei implicaţi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC