E din nou acea perioadă din an: luminiţe prin oraș, vitrine frumos decorate, colinde în orice difuzor, proaspeţii tineri medici zgribulindu-se plini de emoţii la porţile carierelor lor – repartiţia posturilor de rezident. Majoritatea dintre ei, când își vor auzi numele, vor rosti denumirea specialităţii care le va defini viaţa profesională.
Ca în fiecare an, primesc onoarea înspăimântătoare de a mi se cere sfatul cu privire la specialitatea pe care eu însumi mi-am ales-o acum 15 ani. Știu sigur că nu am niciun merit și nicio autoritate să fac asta, în afară de faptul că sunt mai ușor de găsit cu Google, dar cum aș putea refuza?! De fiecare dată, înainte de a mă întâlni cu un posibil-viitor-coleg, mă frământ teribil, căutând calea de a fi cât mai onest, cât mai smerit, cât mai pragmatic.
Mereu încep prin a spune că nu pot oferi mai mult decât propria poveste. După ce mai mulţi ani am tot încercat să compilez cam tot ce ar fi de spus într-un text, până la urmă am scris totul într-un articolaș apărut toamna asta în Psychiatry News și mai devreme, sub o altă formă, chiar în Viaţa medicală, dar nu cred că voi mai avea vreodată ceva de adăugat despre mine ca psihiatru.
Dar, despre psihiatrie în general, nu știu ce spuneam eu, că aproape invariabil tinerii care miau cerut părerea și-au ales în cele din urmă altă specialitate. Diferenţa dintre fascinaţia intelectuală pe care psihiatria o exercită de la distanţă și realitate poate fi șocantă. Și mă gândeam că, probabil, transmit nonverbal șocul pe care eu însumi continui să îl resimt, zi de zi. Și nu doar șocul, ci și lipsa cruntă de perspective pe care a îndurat-o generaţia mea. La urma urmelor, mai toţi colegii mei au emigrat de mult.
Dar anul ăsta simt că va fi diferit. Noua generaţie nu mai e cea de mijloc, prinsă între trauma comunismului și dezamăgirea tranziţiei. Noua generaţie e mai deschisă, mai bună, mai umană. Salariul de rezident e mai mare.
Suntem în pragul unor progrese majore în medicină, relaţia medic-pacient e în plină schimbare, colegii noștri au șansa să pună umărul la construirea unor noi simţuri ale comunităţii și identităţii, de care avem atât de multă nevoie. E o perioadă minunată să fii psihiatru. E o perioadă minunată să fii medic.