Într-un
articol apărut recent la rubrica „Viaţă lungă“, a ziarului „România liberă“,
din 13 iunie a.c., chirurgul clujean Teofil Lung face o afirmaţie nonconformistă
prin care avertizează lumea medicală că „chimioterapia şi cobaltoterapia
afectează în mod negativ bolnavii de cancer al extremităţii cefalice, ba mai
mult, tumorile maligne se extind sub această terapie“.
Acest
avertisment, citat de Mediafax, mai apreciază că „şedinţele de chimioterapie
distrug sistemul de apărare al organismului“. Teofil Lung de la Clinica din
Cluj mai declară că a avut în tratament mulţi bolnavi de cancer care au urmat
chimioterapie şi cobaltoterapie, iar rezultatele sunt catastrofale. Acestor
constatări le lipseşte esenţialul. Bolnavii nu sunt urmăriţi printr-un studiu
randomizat, dublu orb, controlat placebo, care să constate în mod obiectiv
rezultatele clinice. Este adevărat că sunt sute de cazuri în clinicile de
specialitate, unde medicii îi tratează pe bolnavii oncologici în lumina
cuceririlor ştiinţifice ale secolului XXI, cu chimioterapie şi cobaltoterapie.
Dar aceşti bolnavi sunt evaluaţi în rezultate de supravieţuire, exprimate în
luni sau ani de zile. Cred că mesajul doctorului Lung se referă la pacienţii cu
cancer avansat, care vin prea târziu, purtaţi prin clinicile din ţară şi străinătate
şi care pun pe medici în situaţia de a încerca să facă lucruri imposibile. Dar
singura şansă de a-i ajuta pe aceşti pacienţi este forma de terapie adjuvantă:
chimioterapia şi cobaltoterapia pe care Lung o anatemizează total. Teofil Lung
de la Clinica Maxilo-Facială din Cluj greşeşte în faţa specialiştilor pentru că
această terapie adjuvantă este singura care asigură supravieţuiri consistente
bolnavilor. Şi orice prelungire a vieţii este mai importantă decât costurile,
chiar şi atunci când supravieţuirile sunt numai de ordinul lunilor de zile.
Medicul clujean mai argumentează că „eficienţa este prea mică faţă de efectele
secundare: chimioterapia distruge măduva hematoformatoare şi organismul nu se
mai poate apăra“. El mai apreciază că „citostaticele sunt medicamente din care
se câştigă foarte mult, fiind cele mai scumpe de pe piaţă, iar mulţi medici din
asta trăiesc“.
„Nu
există tumoră malignă dovedită histologic, care să fie tratată cu chimioterapie
şi să dispară. Nu am văzut asta în cariera mea de 40 de ani“, a afirmat Lung,
conform Mediafax. Atunci de ce comercializăm aceste medicamente?
Industria
farmaceutică ni le vinde de ani de zile, dar orice medic care le foloseşte ar
trebui să evalueze prin investigaţii rezultatele obţinute şi să schimbe
procedurilor dacă acestea sunt ineficiente. Ce facem însă cu dogmele
terapeutice? Schimbarea lor nu este uşoară şi nici nu e bine primită de toţi
confraţii. Totuşi, dogmele terapeutice depăşite vor muri şi singure dacă nu
sunt corecte şi reale.
Un
alt mod prin care dogmele se pot schimba este să demonstrăm că nu sunt bine
fundamentate, că au baze greşite, nesusţinute de cercetare, ci pe simple afirmaţii.
Pentru aceasta trebuie să fim la curent cu rezultatele altora. Este bine ca
medicii să aibă opinii argumentate pe care să le susţină ştiinţific pentru a
veni cu idei noi în terapie.
Mijloacele
terapeutice utilizate actualmente în oncologie sunt mai eficiente decât în
trecut în diversele forme de tumori maligne, dar sunt încă multe necunoscute în
terapia oncologică. Deşi în tratamentul cancerului s-au înregistrat progrese
importante, ele sunt puse de unii autori mai degrabă pe seama depistării
precoce, decât pe seama progreselor terapeutice. Or, evoluţia tumorilor maligne
este un proces greu de înţeles în ciuda marelui volum de date de biologie
celulară şi genetică acumulate. Calitatea lor este validată de datele clinice şi
experimentale, care pot conduce la identificarea unor noi direcţii de cercetare
în economia generală a bolii canceroase.
Este
evident că şi deciziile terapeutice în cancer sunt dictate de evoluţia locală a
neoplasmelor şi prevenirea diseminării tumorilor maligne. Întâi cancerul a fost
văzut ca o boală, evoluând dintr-un focar local, care va disemina ulterior în
toate staţiile ganglionare şi apoi în viscere. Această concepţie a stat la baza
radicalităţii chirurgiei oncologice. Ulterior, cancerul a fost văzut ca o boală
sistemică de la debut.
Consecinţa
practică a acestei concepţii a fost promovarea mijloacelor terapeutice,
sistemice, cum este chimioterapia, care a crescut speranţele oamenilor în găsirea
unei terapii salvatoare. Dar urmărirea clinică a observat că există şi forme
intermediare de leziuni cu evoluţie strict loco-regională, care răspund la
mijloacele terapeutice loco-regionale: chirurgie şi radioterapie. Se vede deci
limpede locul important al chirurgiei în actul terapeutic oncologic, dar şi
valoarea altor metode adjuvante care sunt legate direct de modul cum înţelegem
evoluţia bolii canceroase. Varietatea genetică, histologică şi clinică a
cancerelor indică utilizarea unor metode terapeutice diferite. Opinia noastră
este că nu trebuie să renunţăm la chimioterapie şi radioterapie, poate cel mult
să schimbăm schemele terapeutice şi să utilizăm în continuare terapia cu
citostatice, care trebuie condusă numai de specialişti oncologi bine calificaţi
cu indicaţii precise pentu fiecare formă de cancer.
