Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

De ce (nu) ai pleca?

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU vineri, 18 decembrie 2015
     Privită strict din punct de vedere socio-economic, migrația medicilor este un fenomen cunoscut și exploatat de multă vreme, care are cauze relativ simple: există un flux continuu de expertiză dinspre țările sărace înspre cele bogate. Expertiza este o resursă umană și se supune legilor pieței, ceea ce e avantajos pentru țările care și-o pot permite și foarte păgubos pentru cele care o produc dar nu o pot păstra. Să emigrezi ca medic, astăzi, e facil: trebuie doar să vrei.
     La nivel individual însă, problema e mult mai complicată. Piața liberă nu explică decât în mică măsură comportamentul unui om în integralitatea lui, și orice decizie luată de un om, mică sau mare, are sâmburele ei tare de mister și motivații ce rămân a fi descifrate.
     S-a tot spus că medicul român pleacă pentru că nu e respectat. Deși afirmația e probabil adevărată, mi se pare incompletă și obscură. Ce înseamnă respect? Și de ce îl pretinde medicul?
     Poate că ar fi mai util să spunem că motivele plecării sau rămânerii țin mai curând de identitate. Formarea de medic, începând din primele zile ale primului an de facultate, e un asediu permanent adus identității celui care de abia și-a construit una pe care poate conta, ieșind din adolescență și intrând cu entuziasm pe calea generoasă a celui ce slujește „binelui omenirii“. Facultatea e formativă pe cât e informativă: fiecare curs, fiecare lucrare practică, mai întâi la masa de anatomie, mai târziu la căpătâiul omului viu aflat în suferință, e forjă care te schimbă încă puțin, astfel încât să te potrivești mai bine halatului sacerdoțial: căci medicina, fie ea seculară și bazată pe dovezi, e un sacerdoțiu, o mijlocire pe care o facem între oameni și sănătatea, longevitatea și libertatea lor.
     Cu toate astea, imaginea medicului, adică identitatea lui socială, este mai șubredă decât a fost, poate, dinainte de Renaștere. Toate atributele noastre vechi sunt încă aici, dar nu mai poți să te sprijini pe ele.
     Respectul simbolic pe care societatea îl oferea, sacrificial, medicului, și-a pierdut eficacitatea, mai peste tot în lumea cunoscută, dar cu atât mai mult în România confuziei valorilor, în care nimeni nu știe sigur care sunt atributele locului său pe pământ. Toți românii trec printr-o criză majoră de identitate, și nu întâmplător cei care erau cândva emblemele „rânduielii“ sociale, medicul, preotul, profesorul, sunt cei care resimt cel mai acut această criză.
     Așa că, dacă pleci, o faci în primul rând ca să afli cine ești. Restul: bani, respect, mijloace profesionale, sunt aspecte imporante, dar secundare. E ca în psihoterapie: nu poți să faci psihoterapie în propria ta casă, cu un prieten sau cu o rudă, ai nevoie de un pas în afară, de minima libertate a unui loc în exteriorul mediului îmbâcsit de unde, poate, ți se trage nevroza. Și îmbâcsit, viciat, disfuncțional, sistemul nostru medical e din plin. Cum poți să afli dacă ești un medic bun, dacă ești cu adevărat în stare să faci ceea ce ți-ai dorit cu tot elanul tău vital, sub opresiunea tuturor lucrurilor pe care identitatea ta le-a moștenit fără să le ceară?
    Pleci pentru că celor de aici nu le pasă cine ești. Nu îți recunosc existența. Ca individ, nu au un loc pentru tine – chiar dacă, paradoxal, nevoia de medici e urgent de mare. În România, mulți medici se simt alienați din oficiu. Personal, încurajez plecarea în afara țării. Ar fi păcat să nu „vezi lumea“, să înveți cum se fac lucrurile în locuri mai bune, să acumulezi experiență și expertiză, să cunoști noi oameni, noi peisaje și să înveți noi limbi. De ce nu ai pleca? De fapt, marea decizie nu este de a pleca sau de a rămâne, ci de a te întoarce sau nu. De a reveni în matricea care te-a format, aproape de rădăcini, de familia extinsă, de cultura în care a germinat propria ta ființă, sau de a merge acolo unde simți că vei prospera, că vei avea loc să respiri și să exiști, într-un spațiu bine predeterminat? Este o întrebare, cum spuneam, existențială. Și merită să îi răspunzi în deplină cunoștință de cauză.
     În 2009–2010, am lucrat în Franța într-un departament de urgențe psihiatrice. Eu am ales atunci să mă întorc: în cazul meu, rădăcinile au câștigat, și sunt și mari avantaje în întoarcerea mea. Psihiatru fiind, ascultarea pe care o datorez pacienților mei e mult mai lină în lumea și în limba mea. Propria mea voce e mult mai bine auzită: iată, eu scriu și dumneavoastră citiți, o onoare pe care probabil n-aș fi avut-o în Franța. Copiii mei vor fi români, cu limba română ca limbă de bază, e o decizie pe care, într-un fel, am luat-o eu pentru ei și va trebui să răspund pentru asta, așa cum toți părinții sunt răspunzători în fața copiilor. Mă simt însă bine, deși sunt, profesional vorbind, destul de singur. Dar și asta se remediază, încetul cu încetul, și începem să ne regăsim unii pe alții.
     Una peste alta, la aproape șase ani de la decizia mea de a nu emigra definitiv, nu pot spune dacă a fost o decizie bună sau rea, și poate nu voi fi în stare să o spun niciodată. Și asta s-ar putea să fie valabil și pentru dumneavoastră, viitori colegi.
     Și o să închei prin a menționa încă un risc, din proprie experiență: m-am întors, dar nu în totalitate. O fărâmă din identitatea mea a rămas departe, și tânjește să fie altceva, ceva nou și proaspăt. Dar poate nici asta nu e un lucru rău. Poate că adevărata identitate pe care trebuie să ne-o asumăm e cea de cetățean al lumii: nici aici, nici acolo, mereu plecat și mereu reîntors, mereu aspirând la ceva mai înalt.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC