Coaliţia
profesioniştilor din sistemul de sănătate a hotărât ca în lunile
septembrie-octombrie să se desfăşoare o serie de acţiuni în susţinerea doleanţelor
legitime ale celor pe care îi reprezintă. În legătură cu această decizie, în
corpul medical s-au conturat două curente. Unul (majoritar), care întreabă „De
ce aşa de târziu?“. Altul (ultraminoritar), care întreabă: „De ce să iasă
medicii în stradă? Oare nu este mult mai bine să aşteptăm până când, prin
negocieri, vom obţine ceea ce dorim?“.
Colegiul
Medicilor din România este obligat să le răspundă. Pentru primii, răspunsul
este aparent simplu. Nu este nici prea devreme, nici prea târziu. Acum este
momentul în care s-a realizat masa critică, este momentul în care o acţiune „în
stradă“ poate fi organizată astfel încât să nu fie un eşec. Acum este momentul în
care medicii nu vor fi singuri, pacienţii vor fi alături de ei, iar dezinformările
şi populismul nu vor avea o rată mare de succes.
Răspunsul
este mult mai dificil pentru cei care vor să mai aşteptăm. Este mult mai
dificil pentru că ei exprimă mentalitatea „capul plecat sabia nu-l taie“ şi
sunt cuprinşi de sentimentul general de frică, dominant în societatea românească.
Ei sunt cei care nu vor să recunoască faptul că, de două decenii, asistăm la o
adevărată prigoană împotriva corpului medical. Sunt cei care îşi rezolvă
problema personală, „se descurcă“ şi nu îi mai interesează ce se întâmplă cu
ceilalţi. Altfel nu se explică, de exemplu, întrebarea pe care o pun: „De ce
trebuie Colegiul Medicilor să se preocupe de situaţia medicilor rezidenţi atât
timp cât aceştia nu fac parte din CMR?“. Da, medicii rezidenţi nu fac încă
parte din Colegiul Medicilor. Dar ei sunt viitorii membri ai CMR şi apărarea
demnităţii profesiei de medic este misiunea CMR. Mai mult, dacă nu ne preocupă
soarta rezidenţilor, în contextul exodului medicilor, aşa cum este el în
prezent, s-ar putea ca, în viitor, CMR să rămână fără membri.
De
ce ies în stradă medicii? Pentru că doresc o finanţare corespunzătoare a
sistemului de sănătate. Pentru că doresc să lucreze în unităţi medicale în care
să poată să facă ceea ce ştiu să facă. Pentru că doresc să fie respectaţi, să
fie demni şi să nu mai fie blamaţi. Pentru că doresc să lucreze în România şi
nu pe alte meleaguri, departe de familie şi prieteni. Pentru că doresc să fie
medici. Pentru că au înţeles că, poate, „capul plecat sabia nu-l taie“, dar capul
plecat face mai accesibil grumazul securii călăului. Pentru că doresc să se
vindece de frică, iar leacul nu constă decât în unitate.
Pentru toate
acestea, în septembrie şi octombrie, medicii, alături de medicii dentişti,
farmacişti, psihologi, biologi, biochimişti, asistenţi medicali vor fi în stradă.
