Newsflash
OPINII

De câte spitale noi este nevoie?

de Dr. Dan PEREŢIANU - ian. 20 2017
De câte spitale noi este nevoie?
    Între 1994 și 1995, am participat la primul curs de management în sisteme de sănătate organizat în baza Legii 79/1991. Finanțator a fost Banca Mondială. Baza teoretică a acțiunii Băncii Mondiale a fost raportul „O Românie sănătoasă”, finalizat în mai 1993 de un colectiv britanic. Cursul a fost organizat de profesorul Dan Enăchescu, pe atunci director al primului institut de management în sisteme de sănătate. Ajutoare ale profesorului au fost Cristina Vladu, Cristian Vlădescu și Silviu Rădulescu, nume devenite celebre, în timp, în sistemul de sănătate: consilieri ministeriali și prezidențiali, președinți de case de asigurări, miniștri adjuncți, directori de spitale, rezidenți ai BM pentru România. Au conferențiat atunci experți în domeniu de la universități din Montreal, New York, Ierusalim și Londra. La primul curs au fost admise personalități ale vieții medicale, în principal administrative, din acele vremi: un fost ministru al sănătății, directori de spitale, directori de direcții sanitare și alții.
   Primul profesor a fost Raynald Pineau, din Montreal, șeful catedrei de management pentru sisteme de sănătate. El a făcut câteva remarci esențiale: „Văd aici [și se uită pe lista cursanților] prea mulți medici de spital. Va trebui să vă schimbați optica de organizare a sistemului și de alegere a liderilor care îl vor conduce. Trebuie să renunțați la conducerea spitalului în sistemul vostru viitor de sănătate”. La acel moment, în vigoare pentru organizarea sistemului de sănătate era Legea 3/1978, centrată pe spital, ca unic angajator al personalului din spital, policlinică sau dispensar teritorial. A doua remarcă este extrem de actuală și acum, după mai bine de 23 de ani: „Dacă veți vedea sau auzi un politician care vă va spune că vrea să construiască un spital la voi în oraș sau regiune, să știți că acela este corupt, ignorant sau prost intenționat. Țara dv. nu are nevoie de spitale noi. Aveți destule. De cele mai multe ori, astfel de anunțuri sunt fie pentru a scoate bani din studii de fezabilitate fără finalizare, fie populiste, în scop demagogic”.
   În acele vremuri, raportul „O Românie sănătoasă” scotea în evidență că țara noastră era pe primul loc în statistica OECD în privința numărului de internări din spitale și a numărului de paturi din spitale. Tot în acele vremuri, Iulian Mincu, ministru al sănătății în guvernul Văcăroiu, propunea desființarea a 30.000 de paturi de spital. Rezistența la schimbare a durat până în 2010, când Cseke Attila, ministru al sănătății în guvernul Boc, a desființat (pe hârtie) 67 de spitale. Și în prezent, constatăm același lucru: România este prima în Europa la număr de internări (a se vedea raportul HiT România 2016 și statistica OECD).
   Aceste gânduri mi-au fost evocate de primul punct din programul de guvernare PSD 2017–2020: construirea a nouă spitale mari (opt în țară și unul în București). În 2008, Eugen Nicolăescu, fost ministru al sănătății, propunea „numai” opt spitale regionale, în țară. Acum, actualul guvern supralicitează cu încă unul, „republican”. Este, evident, ori demagogie (că nu este nevoie de așa ceva), ori corupție (pentru a mai deturna niște bani fără finalitate). România nu are nevoie de niciun spital, mai ales că au apărut încă 125 de spitale noi private, cu precădere în locurile unde se plănuiește să fie construite cele nouă spitale.
   Profesorul Enăchescu mi-a atras atenția că, în regimul comunist, între 1967 și 1973, pe vremea când a fost ministru al sănătății, au fost construite peste 30 de spitale mamut, în toate capitalele de județ, precum și în unele municipii industrializate, toate cu circuite specifice sanitare, după același tipic. Spitale mari, cu multe paturi (peste o mie, la origine) și mulți doctori. Toate arătau cam la fel: un bloc cu cinci-șase scări și cu șase-șapte niveluri: Alba Iulia, Iași, Brașov, Galați, Constanța, Slobozia, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Târgu Jiu, Alexandria, Buzău, Arad, Călărași, Vaslui, Reșița, Timișoara, Ploiești, Satu Mare, Slatina, Piatra Neamț, Focșani, Roman, Bârlad, Vitan-Bârzești (actualul „Sf. Ioan”), 23 August (actualul „Sf. Pantelimon”), Pitești, Bistrița, Turnu Severin, Sf. Gheorghe etc. Altele au fost mai „personalizate”: Municipalul din București (devenit Universitar), Bagdasar-Arseni, cele ale facultăților de medicină din Craiova și din Târgu Mureș. Unde mai este lipsă de spitale prin România? Nicăieri. Modernizarea, dotarea și personalul sunt alte teme, care nu au de-a face cu construcția.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe