Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Davila, Eminescu și politica necoaptă

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN vineri, 30 septembrie 2016
    Au fost dezbateri aprinse pe canalele de știri după ce Consiliul general al municipiului București a hotărât, cu o majoritate relativă, să acorde un nou sprijin financiar în valoare de 15 milioane de lei (aproximativ trei mi­lioane de euro) pentru construirea Catedralei Mântu­irii Neamului. Esti­mă­rile finanțărilor înghițite până acum de această construcție se ridică la 18 milioane de euro.
    Mulți din consilierii care au votat împotrivă au susținut că acești bani erau mai utili pentru refacerea infrastructurii spitalicești uzate a Bucureștiului. Spiritele s-au încins în ședința de consiliu, revitalizându-se dezbaterea „școli sau spitale“. Preotul Nicolae Crângașu, coordonatorul sectorului monumente și construcții bisericești din Patriarhie, a reacționat imediat, susținând că ideea acestei catedrele i-a aparținut chiar lui Mihai Eminescu care, atunci când i-a văzut pe „eroii zdrențăroși și obosiți“ ai Războiului de independență, ar fi afirmat că aceștia meritau o catedrală a mântuirii neamului. Reprezentantul Patriarhiei a adăugat:„Avem nevoie de banii aceștia pentru că, fără sprijinul dumneavoastră, nu vom mai putea continua lucrările. Guvernul ne-a îndemnat să ne îndreptăm spre primării. Dacă nu vom primi acest ajutor financiar, generația noastră va fi una a eșecului“.
    Știm deja că această catedrală va fi sfințită la 1 decembrie 2018. Ce nu știm încă este când va fi construit primul spital public nou după revoluție în București.
    Am urmărit discuțiile pro și contra și am fost surprins de meschinăria unora dintre argumente. S-a spus că nu este doar o catedrală, că în incintă, pe lângă spațiile rezervate unor servicii sociale, va funcționa și un cabinet medical. Un expert a calculat câte cabinete medicale se puteau face cu acești bani. Câteva sute. În aceeași perioadă, un fotbalist și-a plâns copilul care murise după ce fusese plimbat între servicii de gardă pediatrice supraaglomerate. O situație la ordinea zilei pentru orice bucureștean care are nevoie de asistență medicală. Camerele de gardă în spitalele vechi, majoritatea multipavilionare, sunt sufocate de oameni care stau la coadă, în condițiile în care fiecare urgență reală ar trebui să fie o prioritate absolută. Fiecare perioadă electorală a venit cu promisiunea unor spitale noi multidisciplinare, fără ca vreodată să fie ținută. Nu numai că nu s-a construit nimic, dar hemoragia de medici a lăsat servicii mari din spitalele județene fără urgentiști.
    Am căutat ce s-a întâmplat în perioada în care Eminescu a făcut acea remarcă și nu întâmplător am apelat la scrierile despre Carol Davila, care i-a fost contemporan și a trăit pe linie medicală evenimentele acelor ani. Medicul a venit încă din 1853 în București, invitat de Barbu Știrbei, pentru a organiza serviciul sanitar. Ar fi trebuit să stea doar trei ani, dar a rămas până la sfârșitul vieții. A construit, din aproape în aproape, un sistem medical care funcționează și azi și a organizat serviciul sanitar militar și civil. În 1855, a înființat o școală de felceri, iar în 1856, o școală secundară de chirurgie cu program școlar teoretic-liceal și sanitar-militar. Când adversarii filoruși au făcut demersuri pentru închiderea școlii, Davila s-a adresat guvernului francez, care s-a obligat în cele din urmă să o finanțeze. Abia atunci când caimacamul Alexandru Dimitrie Ghica a dat un opis domnesc pentru menținerea tinerei instituții, Davila a reușit să o transforme în „Școala națională de medicină și farmacie“. Elevii săi au fost trimiși la marile facultăți din Europa: Paris, Roma, Berlin și Viena, de unde s-au întors doctori în medicină. Au devenit apoi profesori la facultatea înființată la București.
    „Pe cartea de vizită a formatorului de școală medicală nu era scris decât un singur cuvânt: «Davila». Este suficient pentru toată lumea“ (Gheorghe Brătescu, „Tinerețea lui Carol Davila“,editura Albatros, București, 1979). A pus bazele unui sistem, în care a (re)adus medici și a reconstruit o rețea care trebuia să fie aproape de standardele lumii occidentale. Nu a fost ușor, dar a avut o strategie și un concept coerent.
    Întorcându-mă la declarațiile făcute cu ocazia votului din Consiliul general al municipiului București, nu pot să nu remarc că în domeniul politicii sanitare mai sunt multe de făcut, așa cum erau și în anii în care au trăit Eminescu și Carol Davila. Dacă biserici avem în acest moment cu duiumul, pentru serviciile sanitare, redutele medicale sunt aceleași de zeci de ani și fac din ce în ce mai greu față cererii imense care nu vine doar de la bucureșteni, ci și de la ultimele speranțe de vindecare ale multor concetățeni din provincie.
    Se vorbea în ședința de consiliu de „o generație sortită eșecului“ dacă nu apare Catedrala Mânturii Neamului. Mă întreb dacă această generație nu ar trebui să fie sănătoasă, și nu doar sănătoasă moral. Unde ar trebui să se trateze românii pe viitor? În aceleași spitale-muzeu, supraaglomerate, sărăcite de medici, dar bogate în cazuri sociale? Răspunsul vine tot de la Eminescu, de data aceasta de la jurnalistul Eminescu: „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși“(G. Călinescu, „Opera lui Mihai Eminescu“, editura Minerva, București). La peste o sută de ani de la moartea lui Eminescu, așteptăm încă, la fel de săraci și de dezorganizați, această generație.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC