Am înţeles
până la urmă. Scris sau oral, cuvântul poate fi orice: argument, vorbă goală,
medicament, literatură sau armă… nu albă, ci colorată, în lupta corp la corp. Înveţi
să vorbeşti în prima copilărie, dar să literaturizezi înveţi mai târziu. Sau
deloc. La ce-ţi poate folosi? Un respectabil domn ce se declara literat, arborând
un zâmbet candid dar şi sigur de sine, discuta, printre altele, cu o jurnalistă
despre răspândirea patimii cititului, actualmente, la noi. „Cititul este, astăzi,
o plăcere de nişă“, constata el, adăugând: „şi scrisul, cam la fel“. Specia
scriitorului, totuşi, nu dispare, nu îi dispare nici publicul, găseşte de
cuviinţă să-i consoleze pe cei care ar crede contrariul. Are chiar şi o
recomandare metodologică, un know-how pentru eventualii aspiranţi la gloria
exprimării literare. Surprinzător, dar dânsul nu-i sfătuieşte pe neiniţiaţii de
astăzi să apeleze la maeştrii de creative
writing şi nici măcar să descarce de pe net asemenea cursuri disponibile în
regim free, ca mai apoi să aplice
trucuri repertoriate din vremuri imemoriale. Le propune, în schimb, calea
testată – înţelegem – de către dumnealui: să nu înceteze lecturile şi să exerseze
scrisul, timp de patru ore pe zi. Cu rezultate, garantează dsa, ce nu vor întârzia
să apară, dar după zece ani de perseverare în asemenea exerciţii. Nu pare să fi
auzit de Cărtărescu şi de Nina Cassian, ca maeştri în promovarea creative writing-ului. Ajunsă la o vârstă
apreciabilă şi la o experienţă de excepţie, Nina Cassian oferea, nu demult,
mostre de creativitate în direct la emisiunea Marinei Constantinescu, spunând că
ar putea purcede la un remake semantic al traducerii replicii hamletiene „go to nunnery“, adresată Ofeliei, nu
prin „du-te la mănăstire“, ci prin „du-te la bordel“, demonstrând cu prisosinţă
actualitatea perpetuă a lui Shakespeare, nu doar oportunitatea polisemiei
termenului cu pricina. Paranteză: puternic impresionată de creativitatea
maestrei, Marina Constantinescu foloseşte ulterior surprinzătorul exemplu, dar
uită să spună şi de la cine l-a împrumutat.
Creativitatea,
la o adică, se poate şi automatiza, algoritma. Toate sunt vechi, doar prostul e
nou.
Cu
titlu subsidiar, recomandăm aspirantului la cariera de jurnalist rău, bătăios,
să se antreneze în prealabil la simulator. Există pe net aşa-numite
„generatoare de injurii“, care s-ar potrivi de minune scopului. Unele pot fi
cumpărate şi descărcate pe telefonul mobil. Cu titlu informativ şi bonus
ilustrativ, reamintim că softul denumit Brutus,
conceput acum peste un deceniu la o universitate americană, a reuşit să „scrie“
în maniera lui Hemingway, astfel încât a fost clasat (de un juriu format din
literaţi pursânge) pe locul al doilea la un concurs literar unde fusese înscris
– clandestin – printre oameni vii…
Dar cuvântul
care vindecă are totuşi nevoie de un om, nu de un robot, de un cuvântător
vindecător cu cel puţin şase ani de antrenament intens de creative speaking la activ.