Ne
pregătim de război. Unul pe care nimeni nu l-a dorit. Nici furnizorii de
servicii medicale, nici pacienţii, beneficiarii acestor servicii. Că va fi un război
cald sau rece, este încă de văzut. Dar, în orice caz, „casus belli“ există.
Guvernanţii
declară ceva la televizor, sau în comunicate de presă, iar ziariştii înghit găluşca
pe nemestecate pentru că au o ştire ce „dă bine“ pe sticlă şi „e de interes“ pentru
că are câteva milioane de oameni direct interesaţi. Dar nu o verifică. De ce?
Pentru că nu se pricep, că nu vor să înveţe ce înseamnă birocraţia din sănătate
sau le este lene să citească cele câteva sute de pagini de contract şi anexe
care reglementează serviciile decontate de Casa de Asigurări.
Mai
jos, expunerea motivelor pentru care majoritatea lucrurilor pe care le-aţi
auzit la televizor sau le-aţi citit pe site-uri de ştiri sunt minciuni prin
omisiune.
Ştire: „Medicii de
familie vor putea face de două ori mai multe consultaţii la domiciliu“.
Realitate: Deşi s-a dublat numărul
consultaţiilor la domiciliu ce pot fi
decontate de un medic de familie, condiţiile
care trebuie îndeplinite pentru a deconta acea consultaţie sunt, în practică,
aproape imposibil de îndeplinit. Ar însemna, fie că bolnavul ce nu se poate
deplasa să prindă brusc viaţă precum în Scripturi şi în maximum trei zile să se
prezinte şi la cabinetul medicului să valideze cu cardul de sănătate consultaţia
(like that’s gonna’ happen), fie că medicul să se care după el cu laptop,
token, cititor de card, stick de internet (ca să nu vorbim de zonele rurale
unde nici semnal de internet nu există). Eventual şi cu o imprimantă să poată
da o reţetă. Totul pentru un tarif ce nu acoperă nici măcar benzina. Deci, adio
consultaţii la domiciliu!
Ştire: „Asiguraţii
vor beneficia gratuit de analize medicale de laborator în baza unui nou bilet
de trimitere de la medicii de familie“.
Realitate: În contractul cu
laboratoarele, Casa de Asigurări le obligă
să facă aceste analize fără să mai ceară bani nici de la pacienţi, nici de la
Casa de Asigurări! Adică din buzunarul laboratorului! De ce? Unde sunt banii de asigurări plătiţi de
oameni? De ce nu îi plăteşte mai departe Casa către furnizorii de servicii şi îi
pune să muncească gratis? Practic, dacă un laborator are contract cu Casa de
asigurări în valoare de un milion de lei pe an, va trebui să presteze gratuit
servicii în valoare de maximum 120.000 de lei (12% din valoarea contractului). Şinu este o clauză negociabilă, ci una
impusă.
Pe
pacienţi nu îi interesează acest amănunt. Ei îşi plătesc contribuţia, iar
aceste analize erau gratuite şi înainte. Numai că le plătea Casa de Asigurări
de Sănătate. Nici pe medici nu îi interesează, deoarece ei prescriau aceste
analize şi înainte. Dar când laboratoarele vor spune un fapt evident pentru toţi,
în afară de eminenţele guvernamentale: „Reactivii costă, aparatele costă,
oamenii cer salarii. Cum să facem analize şi să le plătim din buzunar?“
Descrierea războiului.
Actorii
În
fapt, principala realizare a Casei de Asigurări este că a îngreunat accesul
pacienţilor la serviciile medicale. Sau, dacă privim din punct de vedere
financiar, este că va avea mai puţine facturi de plătit. Ca şi comunicare, a lăsat
o impresie pozitivă, dar când realitatea îi va lua la palme pe cei care au gândit
anumite decizii, cred că brusc se va schimba.
1. Pe fruntea
medicilor de familie a apărut brusc un punct roşu. Sunt luaţi în vizor
de lunetistul CNAS care îi va executa pe loc prin tăierea contractului şi
implicit a veniturilor, condamnându-i la moarte subită prin faliment. Nu au
voie să mai colaboreze oficial, pe bază de contract, cu laboratoare de analize
sau cu alte clinici unde lucrau specialişti. Nu mai au voie să facă anumite servicii
şi să prescrie anumite analize. Trebuie să facă mult mai multe acte
birocratice, să raporteze altfel serviciile şi să accepte faptul că nu doar
calitatea serviciilor, ci şi cantitatea de pacienţi le pune pita pe masă. Iar
ca lucrurile să fie clare, acele analize pe care laboratoarele ar trebui să le
plătească din buzunar pot fi date doar de
medicul de familie. Şi nu doar că pot fi date, ele vor trebui prescrise în acest fel, deoarece va fi unicul mod
cinstit în care pacientul să poată vedea cât de sănătos este în realitate. „Informat
de la tv“ pacientul va cere serviciul, iar medicul e supus unui şantaj: fie îl
oferă şi laboratorul unde va merge pacientul apoi nu va mai dori să colaboreze
cu acel medic pentru că îi provoacă pagubă, fie va refuza să îi dea pacientului
analizele gratuite pe motiv că nu are neapărat nevoie de ele şi mai mult ca
sigur că îl va pierde de muşteriu.
2. Cu cât un
laborator are mai multe puncte de recoltare şi vrea să ofere un acces mai larg
pacienţilor la recoltarea de analize, cu atât se expune unui număr mai mare de
cereri pentru analize neplătite. Deci, se expune la pagubă. Ca să vă dau nişte
cifre, pentru un laborator mediu, poate însemna o pagubă de până la 2.000 de
euro pe lună în reactivi şi consumabile, ca să nu mai vorbesc de costuri
indirecte. Banii aceştia trebuie plătiţi din profitul înregistrat cu alte
analize. Deci, probabil că vor fi oameni concediaţi pentru a reduce costurile şi
puncte de lucru închise (în special de pe lângă medici de familie). Iar pacienţii
vor fi puşi pe drumuri. Atât vor alerga pentru acele analize gratuite, încât în
final vor ajunge la concluzia că mai bine le plăteau. Sau nu o să şi le mai facă.În orice caz, facturile plătite de Casa
de Asigurări vor fi mai mici.
3. Limitând
drepturile medicilor de familie, a crescut presiunea pusă pe medicii specialişti care trebuie să
preia pacienţii. Numai că aceştia nu sunt pregătiţi pentru un asemenea aflux şi
mai ales pentru o asemenea birocraţie, chiar dacă informatizată. Vor trebui să
treacă din Evul Mediu în epoca modernă în doar 30 de zile! Lucrul acesta iar nu
se vede la televizor. Majoritatea medicilor specialişti nu înseamnă doar câţiva
medici din Bucureşti care apar la TV. Înseamnă şi Dorohoi, şi Paşcani, şi
Beclean, şi Târgu Jiu, şi Slobozia, şi Mahmudia. Înseamnă uneori o liniuţă de
semnal GSM. Alteori, lipsa unui soft specializat. Sau lipsă de timp pentru că
este singurul specialist pe o rază de 20 de kilometri.
4. Pacientul va
alerga între patru puncte cardinale: medic de familie, laborator, specialist şi
sediul casei de asigurări (dacă îşi uită pinul de la card, sau dacă îşi pierde
cardul). Şi nu va face un traseu liniar. Va ieşi un mileu de toată frumuseţea
din drumurile sale, pentru ca în final, plin de scârbă şi obosit, să recunoască:
„iar ne-au minţit“.
Deci,
un război în toată regula, din care Casa de Asigurări de Sănătate va scoate un
profit în buna tradiţie a Guvernului Ponta: prin reducerea cheltuielilor, nu
prin creşterea eficienţei şi performanţei! Doar că de data asta, preţul pentru profit
s-ar putea să fie sănătatea noastră!
