Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Cum să nu stai așezat

Viața Medicală
Dr. Richard CONSTANTINESCU vineri, 26 februarie 2021

Să te așezi la casa ta, așa eşti sfătuit de părinţi, și comunitatea îţi pândește mișcările până te vede „luat” și pus în „celula de bază”. Astâmpărul, chiar dacă ascunde putreziciune, este glorificat.

pgt richardÎntr-unul dintre episoadele serialului „ Wanderlust” (coproducţie BBC One – Netflix, 2018), protagonista, Joy Richards, o terapeută care-și
reevaluează relaţia de cuplu, aflată într-un dialog cu propriul psihoterapeut, este întrebată: „De ce continui să flirtezi cu dezastrul?”.

Joy, forţa motrice a seriei TV, ajutată să-și aprofundeze sentimentele și traumele ascunse în adâncul fiinţei, rămâne din nou pe gânduri când i se spune: „Sari de la o criză la alta”.

Nu despre „prea-căsătoriţii” Joy și Alan Richards intenţionez să vă scriu. Nici despre impasul deprimant în care s-au trezit în mariajul lor, și nicidecum despre infidelitatea consensuală pe care serialul ne-o prezintă ori despre duelurile și duetele ce apar pe ecran. Sau despre a pune sau nu trupurile „în cui” după vârsta de mijloc, căptușită într-un mariaj de peste două decenii.

Prea-împărtășitele nefericiri

Este îndeobște cunoscut faptul că societatea românească adoră să-și îndese nasul colectiv în treburile altora. Dar și fiecăruia dintre noi îi place, că altfel nu știu de ce ar face-o, să ia nasul celuilalt și să-l bage în toate oalele și oliţele care mai de care mai pline de mirozne sau duhori.

Aproape zilnic, fie că mă aflu prin curtea ori pe holurile universităţii, urechile-mi receptează nefericirile studentelor mediciniste. Sigur că și pe băieţi îi cuprinde năpasta. Doar că nu prea sunt dornici de-a o împărtăși amicilor. Simulează indiferenţa și își alungă amărăciunile cu pornografie și jocuri video.

Fetele, avide de conexiuni emoţionale, îndată ce simt că relaţiile interpersonal-intime derapează, își sună colegele și, indispuse, după un turbo-rezumat, așteaptă să fie căinate, dar, mai mult, cer asistenţă tehnică și soluţii. Și, adesea, nu doar de la o singură persoană.

Și constată tulburate că niciuna nu e dispusă să se deplaseze pentru o depanare relaţională on-site, invocând complexitatea intervenţiei, ba, chiar sunt îndemnate să-și arunce motorul, de-a dreptul, în prăpastie.

În cuplu, mulţi suntem două jucării stricate, neţinându-se de mână. Am intrat ridaţi, beteșugiţi, descărnaţi și am ridicat construcţii relaţionale scofâlcite. Pârâiturilor articulaţiilor intime nu le-am dat importanţă, și doar atunci când urechile celorlalţi au sesizat cracmentele ne-am dezvelit straiele ce acopereau proscrisele copturi.

Ne-am expus infirmităţile și intimităţile celor care ne-au ascultat și celor care ne-au auzit. Ne-am plâns pe noi și am căutat aprobare de la gurile celorlalţi.

Să te așezi la casa ta, așa eşti sfătuit de părinţi, și comunitatea îţi pândește mișcările până ce te vede „luat” și pus în „celula de bază”. Părinţilor și „lumii”, cum îndeobște ne place s-o numim, nu le pasă că ajungem calupuri de moarte vie.

Astâmpărul, chiar dacă ascunde putreziciune, este glorificat. Să ajungi „acolo„ și să rămâi „acolo”. Căpătuirea pune capăt vieţilor noastre. Ne așterne până cei rămași ne vor depune trupul.

Semeni vs. terapeuţi

Rostuiţi cum părem din afară, în locurile pe care părinţii-plasatori ne-au pus să ședem, ne trezim dintr-odată. Nu ne ridicăm, ci, întinși, ducem telefonul la ureche și îi căutăm pe ceilalţi pradă a orizontalei, la fel ca noi, și le înfundăm urechile cu mâlul nostru existenţial. Chiar și la primele întâlniri deversăm apele uzate și fetide ale interioarelor noastre.

Inconștient, punem pe masă manuscrise auto-descriptive ferfeniţate și-l forţăm pe celălalt nu doar să le descifreze, ci să-și adauge propriile-i file între copertele noastre.

Ne ducem șchiopi și gângavi, așteptând tămăduirea. Doinim prea mult la urechile semenilor. Ei nu ne sunt terapeuţi. Pe aceia îi găsim după goană, când am respirat aerul altor meleaguri, nu pufăind în jilţ.

Deseori, când vorbeam la telefon, C.D. Zeletin îmi amintea că Michelangelo le spunea adesea membrilor familiei (citez din memorie): „De ce vă plângeţi oamenilor, când îl aveţi pe Dumnezeu!?”.

De ce ne plângem părinţilor, colegilor la fel de schilodiţi, când îi avem pe cei care ne pot conduce înspre înzdrăvenirea interioară? Și ei vă roagă să staţi, dar nu către tulburare, ci întru vindecare. Altfel, vă condamnaţi la un perpetuu flirt cu dezastrul.

Etichete: wanderlust Richard Constantinescu casatorie relatii interumane societate studenti medicina conexiune emotionala

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.