La 22 decembrie 2013, Ministerul Sănătăţii a
publicat pe site două proiecte de hotărâre de guvern privind pachetul medical
de bază şi programele naţionale de sănătate, care au putut primi „observaţii şi
propuneri“ în termen de zece zile, conform legii. O zi mai târziu, MS a
publicat proiectul cu „lista compensatelor“, iar la 27 decembrie – Strategia naţională
de sănătate 2014–2020 („Sănătate pentru prosperitate“), cu acelaşi termen
pentru „propuneri“, de zece zile. Cele patru documente trasează politica de sănătate
publică fără să ţină cont de îngrijorările manifestate de-a lungul timpului de
societatea românească faţă de o realitate obiectivă: deficitul demografic. Mai
mult, politica propusă va materializa obiectivele celor ce afirmă că drepturile
sexuale şi reproductive sunt drepturi ale omului.
Deficitul demografic creşte şi prognozele au
fost confirmate în 2013 de alt record: anul cu cel mai mic număr de naşteri
pentru România. Totuşi, avorturile la cerere sunt decontate în continuare din
bani publici, fiind considerate „un serviciu de sănătate a reproducerii“, iar
pe lista compensatelor au fost adăugate anticoncepţionalele, inclusiv pilula de
a doua zi.
În prezent, copiii cu vârste cuprinse între
16 şi 18 ani pot, conform legii, să se prezinte la medic fără un părinte doar pentru probleme de sănătate a
reproducerii şi sexualitate (Legea 95/2006, art. 650 – despre acordul
pacientului informat). Ei vor primi, conform Strategiei şi a HG privind „lista compensatelor“, anticoncepţionale
şi „pilula de a doua zi“ la cerere şi fără ştirea părinţilor (subminarea
autorităţii parentale în problemele medicale este un alt efect al Legii
95/2006). Astfel, avorturile la cerere se pot face de la 16 ani, fără semnătura
părintelui; în România, 10% din avorturi sunt efectuate la fete sub 18 ani,
lucru la care a contribuit şi scăderea vârstei consimţământului sexual la 15
ani, în Codul Penal.
Toate avorturile la cerere sunt decontate
din bugetul asigurărilor sociale de stat; coplata e de 200 de lei. În condiţiile
în care programul de fertilizare in vitro (FIV) decontat de Casă a început în iunie pentru 2013, din lipsa
fondurilor, iar FIV se decontează doar dacă se finalizează cu o naştere, se
pune întrebarea: de ce să mai finanţăm din banii asiguraţilor avortul la
cerere, când deficitul demografic este în creştere? Statul ar plăti circa cinci
milioane de euro pe an pentru avorturi, conform unui studiu orientativ din
2012, deşi nu e făcut de un institut de sănătate publică.
Avortul la cerere ar putea fi efectuat legal
în cabinete medicale private şi contra cost, fără „compensare“ din bugetul de sănătate,
care acum nu-şi permite să deconteze proteze de membre, unele intervenţii
chirurgicale şi altele.
Un filosof spunea că poţi aprecia
viabilitatea unei societăţi după cum ştie să-i protejeze pe cei mai vulnerabili
membri ai săi: copiii. Născuţi sau nenăscuţi. Dacă ignorăm criteriul moral,
există cel puţin un motiv obiectiv pentru a nu mai finanţa avortul la cerere
din bani publici: deficitul demografic. Educaţia pentru sănătate, materie şcolară
gândită spre prosperitatea societăţii, nu poate ignora valorile familiale,
atacate constant de secularişti şi subminate de politici publice dictate de ei.