Newsflash
OPINII

Criza vârstei mijlocii de medic

de Dr. Vlad STROESCU - sept. 24 2021
Criza vârstei mijlocii de medic

Nu știu cum sunteţi dumneavoastră, dar eu nu pot să-mi imaginez cum va fi când mă voi pensiona. Nici măcar nu-mi imaginez că mă voi pensiona.

180921-mid-life-crisis-early-dimentia-56Planul meu de bază e să muncesc până la moarte, nu în ultimul rând pentru că pensia mea de medic în sistemul privat va fi prea mică pentru altceva decât supravieţuire.

Acum, viaţa mea e dublă: jumătate din timp sunt psihiatru, cealaltă sunt părinte, și nu mai e loc de nimic altceva. Dar când copiii mei vor crește și vor părăsi cuibul, oare psihiatrul din mine se va expanda, umplând golul rămas?

Și dacă așa vor sta lucrurile, unde va mai fi loc de mine, cel de dinainte de a fi psihiatru, de dinainte de a fi tată? Va mai fi vie acea parte din mine? Dar nu știu nici acum dacă e vie. Cred că e, dar nu-mi dau seama cum suportă faptul că nu o mai ascult, nu o mai las nici să vorbească, pentru că nu e timp.

Bănuiesc că îmi vorbește în cursul viselor și uneori când scriu. Dar peste alţi douăzeci și cinci de ani, când îmi va veni rândul să mă gândesc că poate ar fi timpul să-mi atârn definitiv halatul în cui, s-ar putea ca tânărul Stroescu să nu mai fie deloc, nicăieri, să fi plecat în altă dimensiune sau în neant, în câmpul morţii.

Nu va mai fi atunci decât psihiatrul, și nu mă voi putea opri să fiu psihiatru decât forţat de boală. De-a lungul vieţii jucăm roluri cu care trebuie să ne obișnuim. Nu m-am născut părinte, nu mi-am cunoscut înclinaţiile de părinte până ce ele nu au preluat frâiele. Și încă nu știu sigur ce m-a apucat de am vrut cu tot dinadinsul să devin psihiatru.

Treptat, rolurile noastre, măștile, instinctele, halatul alb preiau puterea, devin noul Eu, în timp ce vechiul se zbate. Mi-ar părea rău să fiu psihiatru până la capăt.

Deja, după șaptesprezece ani, simt că am văzut suficient pentru chemarea mea și să vreau să văd și să fac altceva. Sunt curios dacă dumneata, stimate coleg, păţești la fel, dacă îţi imaginezi cum ar fi să nu mai fii doctor, ci cu totul altceva.

Găsesc ideea seducătoare și înspăimântătoare, plină de bucurie și durere, și imposibilitatea ei practică e o ușurare. E doar un capriciu al vârstei mijlocii sau poate al pandemiei.

Prognosticul prozaic e că, dacă nu mă doboară altceva, voi continua să fiu tot mai mult psihiatru, tot mai mult medic, într-o lume ciudată de care voi fi tot mai depărtat, deși mi-am dorit atât de mult să fiu, ca medic, în mijlocul ei.

E ceva alienant în profesia noastră. Tot ce pot face e să nu îl las pe tânărul din mine chiar singur, să mă întâlnesc măcar o dată pe an cu el, precum Borges, și să schimbăm impresii, apoi să ne despărţim sperând că va veni și o dată viitoare.

Citește și: Zboară, zmeule, zboară!

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe