Boala profesională este determinată de noxe sau factori agresivi (agenţi fizici, chimici, biologici, suprasolicitări specifice) caracteristici locului de muncă.

Identificarea unui astfel de agent la locul de muncă și excluderea expunerii/efectului acestuia în afara locului de muncă reprezintă argumentul pentru a lua în considerare etiologia profesională a unei boli care prezintă o prevalenţă crescută la locul de muncă.

În acest material prezentăm cadrul analitic al argumentaţiei pentru a considera COVID-19 o boală profesională. Principalul argument medical este dovedirea legăturii directe loc de muncă – munca depusă – îmbolnăvire.

Aceasta se realizează printr-o anchetă epidemiologică adecvată, care poate evidenţia cu mare precizie modul în care virusul SARS-CoV-2 a infectat persoana în cauză.

Ancheta poate stabili contacţii atât de la locul de muncă, cât și din afara acestuia. Ulterior, testarea acestora validează sursa infecţiei pentru un lucrător.

Declararea unei boli profesionale

Testarea prin Real Time PCR are un grad înalt de sensibilitate și specificitate, reducând practic la/spre zero cazurile cu rezultate false, mai ales în situaţia efectuării a două teste consecutive. Ulterior acesteia sau simultan cu ea, medicul de medicina muncii sau orice alt medic poate semnala suspiciunea de boală profesională.

Printre motivele declarării unei boli profesionale se numără următoarele:
- înregistrarea corectă a unei relaţii etiologie-boală permite evidenţierea unei realităţi care a făcut posibilă și chiar a determinat o boală la locul de muncă;

- adoptarea la locul de muncă a unor măsuri corespunzătoare de diminuare a riscului de apariţie a unei situaţii similare;
- evidenţierea acelor locuri de muncă sau situaţii de la locul de muncă cu risc crescut asupra sănătăţii.

De scos în evidenţă faptul că angajatorul nu este penalizat în urma declarării unei boli profesionale. Prin urmare, nu are motiv să se opună unor evidenţe care conduc la declararea unei boli profesionale.

Beneficiile pe care le are un angajat cu boală profesională sunt reprezentate de posibilitatea tratării bolii și a comorbidităţilor în secţii de boli profesionale, având prioritate în aplicarea procedurilor de recuperare medicală (bilete de tratament balnear).

Beneficiul major al unei astfel de declarări este în primul rând unul de ordin moral pentru un lucrător care s-a îmbolnăvit prin munca depusă.

Argumente legale

Astăzi sunt în vigoare normele legiferate prin HG 955/2010, pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii și sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din 27 septembrie 2010.

Această HG a transpus în legislaţia din România Directiva 2000/54 CEE*, în cadrul căreia sunt prevăzuţi agenţii biologici pentru care riscul de infectare a fost evaluat și care pot fi consideraţi noxe ale locului de muncă generatoare de boli infecţioase profesionale cu declarare obligatorie.

La grupa agenţilor biologici, Directiva 2000/54 CEE includea, la grupa virusurilor care pot determina boli profesionale, și specia Coronaviridae. Aceasta a fost clasificată la grupa 2 de risc. O nouă directivă, de data aceasta a UE, a fost elaborată de Parlamentul European.

În prezent, Directiva UE 2020/739 a Comisiei Europene a inclus SARS-CoV-2 în grupa 3 de risc pentru agenţii biologici. Această modificare a legislaţiei europene impune actualizarea legislaţiei din România prin includerea în Legea Română, cât mai rapid, a infecţiei cu virusul SARS-CoV-2 ca agent biologic determinant al unei boli profesionale.

Astfel că, în prezent, nu există niciun impediment legal privind transpunerea în practică și adaptarea corespunzătoare a legislaţiei privind actualizarea tabelului cu bolile profesionale cu declarare obligatorie prin includerea virusului SARS-CoV-2 ca agent biologic cauzator de boală profesională. De altfel, actualizarea legislaţiei din România în acord cu directivele europene este o măsură obligatorie.

Ce spun statisticile

În medicină și biologie, atunci când se caută diferenţe între pacienţi, grupe de oameni, când se creează criterii de normalitate, se folosesc teste statistice în care diferenţa este generată de valoarea p<0,05.

Pentru valorile normalităţii în date continue (de exemplu glicemia, colesterolemia, uricemia etc.), se consideră media (x) plus/minus două deviaţii standard. Pentru date discrete (număr de persoane sau bolnavi) se folosesc teste precum Testul X2 și Testul Z (Fisher), al diferenţierii procentelor.

În legătură cu boala COVID-19, considerăm că se poate lua în calcul încadrarea la categoria de boală profesională, prin analiza prevalenţei acestei boli în cadrul personalului medico-sanitar. Am folosit o serie de teste, cu următoarele caracteristici populaţionale – date preluate din 18 august 2020:

A. Analiză între numărul cetăţenilor ţării și numărul total de personal medico-sanitar din ţară (Tabel 1). Am considerat numărul personalului medico-sanitar a fi în jur de 300.000 (date preluate de la Ministerul Muncii).

Populaţia am apreciat-o la circa 20 de milioane. Probabilitatea P din Testul X2 este mult, mult mai mică decât 0,0001. Aceasta înseamnă că personalul medico-sanitar se îmbolnăvește, la locul de muncă, într-o proporţie cu mult, mult mai mare decât orice alt cetăţean din ţară.

Folosirea unui test de proporţionalitate dă următoarea soluţie (Tabel 2):
Probabilitatea P din acest test este mult, mult mai mică decât 0,00001. Aceasta înseamnă că personalul medico-sanitar se îmbolnăvește, la locul de muncă, într-o proporţie cu mult, mai mare decât orice alt cetăţean din ţară.

B. Analiză între numărul tuturor lucrătorilor ţării și numărul total de personal medico-sanitar din ţară (Tabel 3). Am considerat numărul personalului medico-sanitar a fi în jur de 300.000.
Numărul personalului lucrător din România l-am apreciat la circa 6 milioane (date de la Ministerul Muncii).

Probabilitatea P din aceste teste este mult, mult mai mică decât 0,0001.
Aceasta înseamnă că personalul medico-sanitar se îmbolnăvește, la locul
de muncă, într-o proporţie cu mult, mult mai mare decât orice alt lucrător
din ţară.

Concluzie

Argumentele medicale, legale și datele statistice prezentate conchid asupra actualizării imperative a tabelului cu bolile profesionale cu declarare obligatorie prin includerea la agenţii etiologici și a virusului
SARS-CoV-2.

Posibilitatea declarării bolii profesionale prin infecţia cu virusul
SARS-CoV-2 arată premisa angajamentului societăţii, a legiuitorului, pe bază de evidenţe, de a aplica strategii coerente preventive în mediul ocupaţional pentru sănătatea celor care luptă pentru sănătatea semenilor.

Dr. Dorin Triff, dr. Dan Pereţainu,
dr. Piroska Zagyva