Newsflash
OPINII

Corifeii unei lumi pe care am frecventat-o

Corifeii unei lumi pe care am frecventat-o

Poate că mi-a trebuit ceva timp să mă hotărăsc să scriu câteva rânduri despre un mare chirurg și un mare om, în vecinătatea căruia am petrecut, pasager, câteva momente, ca studentă și apoi ca rezident ATI, la Institutul Clinic Fundeni: profesorul Dan Setlacec.

Setlacec1

Dincolo de toate manifestările orgoliului profesional, grea piatră de încercare, medicii trebuie să simtă comunitatea, confreria din care fac parte, solidaritatea unei mari echipe, fără de care nu poate exista performanţă. În formarea profesională, toţi aparţinem unei ere, perioade, generaţii sau promoţii, a cărei mentalitate a fost influenţată de mentori.

Medicina românească a strălucit și a fost respectată atunci când a avut în fruntea ei nu doar modele de erudiţie medicală și de performanţă profesională, ci și exemple de moralitate și de aleasă omenie. Acestea au fost și perioadele în care pacienţii arătau încredere și respect maxim faţă de medici. Cu siguranţă, și atunci, ca și acum, medicii aveau de ales între prestigiu și materialitate, dar opţiunea lor era una cu precădere atașată știinţei și culturii.

Un medic vorbește cu dascălii lui, se proiectează în experienţa acestora, antrenând cu ei un dialog chiar și în absenţa lor, dialog inclusiv moral, conștient sau subconștient. Legătura poate fi una de empatizare și de recunoaștere sinceră a rolului jucat în formarea profesională, dar și în structurarea cultural-umanistă. Rezultatul unei asemenea relaţionări elevi-profesori, scalariformă, luată ca pattern, conduce la formarea unui adevărat Cosmos, Univers medical.

În afara acestei introduceri, care ar trebui să explice influenţa modulatoare a unei mari personalităţi medicale asupra discipolilor săi, adaug că după o experienţă de cel puţin cinci ani de activitate asiduă, există posibilitatea de afirmare a unui timbru propriu și diferit din partea fiecărui medic, care, desigur, nu trebuie să rămână în umbra dascălului său.

Prin aceste etape am trecut și eu...

Nobleţea firescului

Nu îmi declar intenţia de a face un portret fidel al profesorului chirurg Dan Setlacec, nu l-am cunoscut îndeajuns, ci mai degrabă aducerea în faţă a portretului apostolic al unei eminenţe medicale care cultiva devotamentul, dedicarea totală, cunoașterea elaborată și exerciţiul forţei interioare, a cazanului de energie cu care suntem dotaţi, faţă de profesia noastră, faţă de pacienţi. Și totul într-o stare de nobleţe a firescului și a modestiei inteligente și active.

Acest minunat chirurg, în sala de operaţie, pe coridoare, în saloanele cu bolnavi, nu se limita la discuţii de specialitate, avea o atitudine tonică, plină de verb și de vioiciune, iubea digresiunea, gluma, mâncarea bună și dulciurile. Comunica direct, îmbinând cunoașterea cu surpriza, observaţia cu revelaţia, făcea conexiuni neașteptate cu lumea nevăzută și tărâmul metafizicului.

Acesta era și profilul altor profesori din aceeași perioadă, corifei ai unei lumi pe care am frecventat-o, cum ar fi profesorul George Litarczek, medicul și omul de știinţă care a implementat Anestezia și Terapia intensivă ca specialitate parachirurgicală, de sine stătătoare, ori profesorul Alexandru Pesamosca, chirurgul care a făcut minuni în chirurgia pediatrică.

De la toţi aceștia și mulţi alţii am luat lecţii de gândire medicală profundă, dincolo de aparenţe și de uzuala semiologie, și anume până acolo unde suferinţa trupului sau a minţii se revelează ca suferinţă anterioară chiar existenţei pacientului, suferinţă de ordin istoric, etnic, social, care amprentează modul de comportament și de reacţie de zi cu zi, producător de boală...

De la acești profesori am învăţat că medicina nu este doar știinţă, ea te obligă la o anumită filosofie, frumuseţe estetică în relaţia cu lumea, cu Universul, dar întâi de toate cu pacientul, precum și la o anumită percepţie metafizică, lumea privită între miracol și destin.

„Bolnavii au nevoie de inimi puternice”

Pentru profesorul Dan Setlacec nimic nu era arid, închis ermetic, medicina era un teren deschis pentru evoluţie și șanse, niciodată o colivie prinsă în protocoale.

Într-o zi, cred că era prin 1987, făcând contravizita zilnică la bolnavi, m-a găsit lăcrimând la capul unei paciente. Mi-a așezat o mână grea pe umăr și mi-a zis:

– Pregătește-te pentru multe lacrimi, dar mai bine convertește-le în energie! Bolnavii au nevoie de inimi puternice, și eu așa te știu, iar când îţi vine greu, înjură, așa cum fac și eu!

– Atunci, vă rog, să mai dăm o șansă acestei bolnave... și să o redeschideţi!

Era vorba despre o pacientă fără resurse biologice, în stare terminală.

– Te angajezi să-i dai anestezie, așa cum e? E greu!

– Mă angajez!

Din păcate, nu a fost un succes de lungă durată, dar pacienta s-a întors în familie și s-a mai bucurat de dragostea ei ceva timp.

Da, în sala de operaţie beștelea norocul și zeii cu multă lejeritate, dar o făcea cu oarece sfinţenie, la fel cum ar fi citit din psalmi, dincolo de aspectul aspru, ochii de un negru aprins, sprâncenele lungi, răsucite. Și totul sugera o antiteză evidentă cu boscorodeala, o lumină taborică, ce te trimitea spre îndumnezeire, dar și o împotrivire la marxismul cultural al limbajului vremii.

Era extrem de respectat și de iubit pentru inima lui imensă.

Tot ce povestesc poartă bucurie și tristeţe. Nu știu dacă timpul îmi va oferi șansa, pe care nu o văd deloc apropiată, ca medicina românească să revină la prestigiul de altădată, prin caractere ferme și modele de nezdruncinat. Până atunci, medicii se salvează în insule mici și pe cont propriu. Iar eu îi îmbrăţișez pe toţi și le urez să cunoască bucuria divină a profesiei lor.

Profesorul Dan Setlacec (2 octombrie 1921– 23 iulie 2009) a fost chirurg la Spitalul Colţea și la Spitalul Fundeni, pionier al chirurgiei cordului, al chirurgiei cancerelor digestive, creator de școală de chirurgie, coautor al numeroase articole și tratate medicale. Este considerat cel mai complex chirurg generalist al epocii sale.

ETICHETEDan Setlacec

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe