Newsflash
OPINII

Copiii cu reformele de gât

de Dr. M. Gh. CĂLIN - iul. 25 2014
Copiii cu reformele de gât
   Pe la noi, prin anii ’80, au apărut copiii cu cheile de gât. Expresia ar putea fi marca unei generaţii dezvoltate în condiţii discutabile. Aceştia au fost copiii obligaţi mai mereu să se descurce. Ei sunt ultima generaţie care a trimis bileţele ori scrisori, care putea citi doar pe cărţi între coperte şi pentru care termenii „digital“ şi „virtual“ însemnau altceva. Notabil este că acestor copii libertatea întâmplătoare nu le-a mai fost suficientă şi au acţionat, mai târziu, bătându-se direct contra unui sistem îngrăditor.
   Problemele copiilor de azi sunt altele, iar realitatea ni le aruncă în faţă cu toată stăruinţa. Una dintre ele ar fi excesul de monitorizare. Tendinţa este ca supravegherea copiilor să fie totală, directă şi neîntreruptă. Dacă umblaţi prin Bucureşti nu se poate să nu vedeţi că şcolile sau grădiniţele arată ca nişte cetăţi. Şi-au ridicat garduri falnice cu ţepuşe pe culmi, sunt păzite de haidamaci crunţi, iar copiii intră şi ies pe poarta ca o strungă trecând pentru un timp în altă lume. Dacă sunt mai măricei, poate vor izbuti să care până la clasă raniţa burduşită cu tot felul de bazaconii inventate de „pedagogii de şcoală nouă“ ai momentului politic şi comercial. Dacă nu, îşi vor înghiţi lacrimile pentru că oricum nu vor fi ultimele. Pentru că în şcoală nu avem cum intra, vom putea vedea curtea acesteia printre zăbrele.
   Fabuloasa curte a şcolii plină de copii care se joacă nu mai este de actualitate. Curate, spălate, periate şi netede, curţile şcolilor sunt tot timpul pustii pentru că programul este întocmit astfel încât copiii să nu mai aibă vreme să se joace nici măcar în pauze. Pauze care ar putea fi şi ele suprimate în curând. Dacă şcoala nu înţelege prevalenţa aerului şi a mişcării asupra tuturor activităţilor de instruire mai mult sau mai puţin discutabile...
  Programele paraşcolare de pregătire sportivă – pe bani – nu pot înlocui joaca pentru niciun copil, oricât ar fi el de mare sau de mic. Activităţile strict sportive, prin definiţie, au nişte constrângeri, iar copilăria are nevoie de libertatea jocului măcar două ore pe zi. Un pediatru, întrebat cam ce patologie prezintă astăzi şcolarii, mai întâi oftează, apoi înşiră toate afecţiunile aduse de lipsa de mişcare.
   Mondenii şi preţioşii se revoltă cu o splendidă afectare contra alimentelor conservate sau modificate, dar stau cu mâinile în sân şi acceptă să-şi zăvorască odraslele în şcoala-cetate, la bazinul clorinat după ureche sau în sala cu geamurile sudate din construcţie şi neşterse din fabrică. Din fericire, generaţia copiilor de azi încă beneficiază, în ciuda tuturor falselor alarme, de aer curat, iar alimentele nu sunt chiar atât de otrăvitoare pe cât vor să ne sperie unii care nu au habar de nimic. Lucrurile ar trebui pornite de acolo de unde să fie asigurate condiţiile de viaţă naturală, liberă şi normală pentru copii şi, până la urmă, şi pentru adulţi. Doar că adulţii ştiu să se revolte atunci când nu le convine ceva, în timp ce copiii nu pot face asta. Deocamdată. Dar vor creşte şi vor ţine minte.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe