În
practica medicală, competenţa profesională a fost şi trebuie să rămână prima
datorie şi formă de onestitate a medicului faţă de pacienţi. Astăzi, în
contextul globalizării şi mobilităţii persoanelor, competenţa profesională
permite medicului dentist să se integreze nu numai în sistemul de sănătate românesc,
ci şi în cel internaţional. Competenţa şi datoria profesională rezumă asumarea
unei obligaţii morale în raport cu pacientul, dar şi realizarea acesteia.
Lipsa
competenţei profesionale a medicului dentist se reflectă asupra pacienţilor,
determinând consecinţe grave asupra sănătăţii orale şi chiar asupra întregului
organism, practic asupra calităţii vieţii, în ansamblul său. În fapt, competenţa
profesională reprezintă valoarea intrinsecă a fiecărui medic dentist. Astfel, în
condiţiile progresului rapid al cunoştinţelor şi tehnologiilor medicale,
medicii dentişti trebuie ca prin studiu şi preocupare permanentă să-şi menţină
ridicate standardele competenţei profesionale.
În
scopul conturării cerinţelor profesiunii de medic dentist, Adunarea generală a Asociaţiei
Europene pentru Educaţie în Medicina Dentară (ADEE) a adoptat, încă din anul
2004, profilul şi competenţele medicului dentist european. Sarcina de a forma
medici dentişti competenţi profesional, cu principii şi valori
moral-profesionale, revine instituţiilor de învăţământ superior de profil.
Ulterior, pregătirea profesională continuă aparţine deopotrivă medicului
dentist şi Colegiului Medicilor Dentişti din România, în coordonatele a 200 de
credite pe cinci ani, asigurate prin programele de educaţie medicală continuă.
Analiza
şi evaluarea situaţiei actuale a EMC conduc spre concluzia, aproape unanim
acceptată, că aceasta îmbracă un caracter mai mult formal decât informal. În
acest context, se simte nevoia regândirii programelor şi, implicit, a Regulamentului
EMC, accentul trebuind a fi pus, în principal, pe calitate (calitatea manifestărilor
ştiinţifice, a furnizorilor de EMC, a lectorilor etc.). Aceasta ar transforma
educaţia medicală formală în educaţie medicală continuă cu adevărat utilă
dezvoltării profesionale a medicilor dentişti.
Concret,
preocuparea şi responsabilizarea pentru calitate ar însemna participarea
efectivă a medicilor dentişti la actul de formare, stimularea participării
medicilor şi mai puţin caracterul de obligativitate, impactul real al
evenimentului educaţional, opinia medicului dentist faţă de eveniment,
metodologii şi criterii de acreditare a furnizorilor de EMC, care să permită
selectarea acestora pe criterii valorice, etc.
De
asemenea, cred că e nevoie de programe atractive, interesante, de stimularea
participării active (inclusiv în concepţia programelor EMC, monitorizarea
efectelor educaţionale, studii de comparabilitate a programelor EMC, a
furnizorilor etc.), dar şi de participarea efectivă a fiecăruia dintre noi, de
implicarea noastră responsabilă în analizarea şi îmbunătăţirea calitativă a programelor
EMC, în scopul asigurării coordonatelor creşterii competenţei noastre
profesionale.
