Newsflash
OPINII

Construiți copii, apoi spitale!

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - mar. 6 2020
Construiți copii, apoi spitale!

Ne întrebăm adesea de unde izvorăște atâta ură și atâta violență în societatea românească. De ce suntem un popor cu o sănătate mintală atât de fragilă?

femeie gravida

Ducem cu noi un bagaj încărcat cu traume multiple pe care îl lepădăm, fragmentar, pe unde poposim și îndesăm în turbincă alte traume, pe care apoi le punem în cârca nenăscuților?

Adus la viața intrauterină, copilul este fie oaspete binevenit, fie prizonier. Scufundat în lichid, primește mâncarea decisă de sus. Stările sale îi sunt dictate de stările mamei. Existența îi este supravegheată constant de aparate care-l tulbură. De stările mamei tulburate de veștile care vin de la mânuitorii de aparate.

Chiar dacă luptă să intre în dialog cu mama, să o invite la frumosul și durerosul joc al nașterii, ea hotărăște dacă îi întinde sau nu mâna copilului, pentru a-l pofti să intre în scena vieții. Adesea, nu ea decide, ci un sistem grăbit să taie, să scoată și să coasă.

Și brusc, copilul se simte smuls și aruncat într-un spațiu diferit, prins de mâini străine, ce-l poartă pe suprafețe dure, în lumini și zgomote puternice și îi provoacă dureri în felurite chipuri. Oaspetele (prizonierul) este acum abandonat pe un țărm care-i este străin.

Cel mai important eveniment al vieții noastre, nașterea, este, de cele mai multe ori, și cel mai traumatic. Traumelor pe care le-a crescut în el, de la scânteia aceea minunată ivită la întâlnirea celor două celule inițiale, fiecare purtătoare ale unor adânci dureri strămoșești, până la intrarea în viața extrauterină, li s-a adăugat imensa traumă a nașterii.

Dar cui i-a păsat? Cine are vreme să se gândească la mărcile traumatice sufletești ale unui bebeluș când sunt urmărite ghidurile? Ghizii vieții extrauterine nu sunt deloc ghiduși. Dar îndârjirea lor doare. „Nu există progres fără eustres”, scria cunoscutul autor Tim Ferriss într-una dintre cărțile sale. Nu există viață intrauterină și, mai ales naștere, fără distres, din păcate.

            Părinții sunt preocupați de designul exterior al viitorului copil. Își programează examinările ecografice, data extragerii chirurgicale a copilului, casa în care vor locui, însă, de stresul și anxietatea prenatală, care le programează psiho-emoțional copilul, nu sunt preocupați. Culoarea camerei în care își vor aduce bebelușul contează, însă culoarea sentimentelor sale pare să nu intereseze. Traumele pre- și perinatale au făcut din noi un popor cuprins de frica de progres. Este adevărat că nu există sănătate fără sănătate mintală, dar trebuie să fim conștienți că sănătatea mintală trebuie să fie și pre- și perinatală.

            Înțelegerea dezvoltării umane timpurii și a numărului mare de stresori care o modelează, influența familiei, a societății și a mediului asupra mamei însărcinate și a copilului ei nenăscut sunt extrem de important să fie înțelese încă din vremea studenției medicale. Cei ce mediază contactul nou născutului cu mediul trebuie să ofere experiențe emoționale pozitive nou venitului în această lume și mamei sale. Dacă părinții sunt primii profesori ai creierului nou-născutului, sistemul sanitar și cei care activează în obstetrică și neonatologie sunt asemenea ușierilor din romanele secolelor trecute, care deschideau ușile personajelor cele mai importante ca să intre în Marea Sală. Gesturile și cuvintele acestor ușieri cu mâini de aur sau de tinichea pot să fie o punte minunată pe care să pășească pruncul în lume sau să accentueze o traumă deja existentă. Puțin e necesar ca să se asigure un mediu receptiv sau ostil pentru nou născuți, care poate să ajute ori să submineze capacitatea lor de a crește și prospera.

            Elaborarea de politici bazate pe știința dezvoltării creierului, investiția în cercetare, în cursuri și specializări care să abordeze stresul prenatal, trauma nașterii și intervențiile timpurii în perioadele primare ale dezvoltării umane – de la preconcepție până în primul an de viață postnatală – sunt mult mai eficiente decât banii și energia cheltuite ulterior pentru identificarea problemelor și încercarea de remediere a lor.

„Experiența este arhitectul principal al creierului”, afirma psihiatrul american Bruce Perry, fondator al The ChildTrauma Academy. De aceea este esențial ca bebelușul, având un potențial nelimitat, să aibă o intrare adecvată în viață, una de natură a-i ajuta dezvoltarea ulterioară a creierului și promisiunea clădirii unui viitor solid.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe