Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Consecințele inegalității sociale asupra sănătății

Viața Medicală
Dr. Alexandru CUPACIU vineri, 22 decembrie 2017
     Creșterea economică și ameliorarea condițiilor de viață au dus la îmbunătățirea considerabilă a stării de sănătate a oamenilor. Cu toate acestea, în vremurile noastre, comparând țările bogate între ele, vedem că nu mai există o corelație între veniturile medii pe cap de locuitor și indicatorii de sănătate ai populației. De exemplu, SUA, cea mai bogată țară și care cheltuiește cel mai mult pentru sănătate, ocupă abia poziția 40 la speranța de viață, în spatele unor țări cu PIB pe cap de locuitor mult mai mic, precum Grecia sau Slovenia.
     În schimb, interesant de remarcat, în interiorul țărilor dezvoltate, diferențele de venituri dintre oameni se traduc în diferențe de sănătate. Fiecare treaptă coborâtă pe scara socioeconomică reduce speranța de viață. În Harlem, la New York, sau în South Side, la Chicago, mortalitatea locuitorilor este mai mare decât în Bangladesh, una dintre cele mai sărace țări din lume. În cartierele sărace ale Parisului, speranța de viață este cu până la opt ani mai scăzută decât în cartierele bogate.
     Diferențe acestea nu sunt vizibile numai la extreme, pentru cei săraci și bogați; există un gradient de sănătate în toată societatea, care străbate clasele mijlocii. O cercetare științifică1 realizată printre funcționari britanici londonezi a arătat o mortalitate prin boli cardiace de patru ori mai mare pentru subalterni decât pentru cei din posturile de conducere, în timp ce angajații din pozițiile ierarhice de mijloc prezentau niveluri intermediare de mortalitate.
     Cum se explică acest paradox care face că veniturile sunt corelate nivelului de sănătate în interiorul unei țări, însă corelația încetează să mai existe atunci când comparăm țările dezvoltate între ele? Elementul determinant al stării de sănătate în interiorul acestor societăți nu este venitul în cifre absolute, ci venitul relativ al fiecărui cetățean raportat la restul populației, poziția pe care se află în ierarhia socială. Diferențele de venituri furnizează o măsură a inegalității, constituie înainte de toate un indice de ierarhizare a oamenilor în societate și ne dau o imagine a distanțelor care separă grupurile sociale, a dezechilibrelor în materie de putere, a gradării societății în funcție de criterii care definesc nivelurile „inferior” și „superior”.
     Există, în sensul acesta, o literatură științifică foarte consistentă2,3, care indică existența unei corelații pozitive între gradul de inegalitate dintr-o societate (coeficientul Gini) și problemele de sănătate fizică și mintală, ba chiar o serie de probleme mai vaste, precum obezitatea, mortalitatea infantilă, nivelul de violență, încrederea în semeni sau mobilitatea socială.
     E normal ca aceia mai săraci să moară mai repede, își spun unii, căci condițiile lor materiale de viață sunt mai precare decât ale celor bogați. Mai puțini bani, hrană mai proastă, vacanțe rare. Trebuie să ne amintim aici condițiile de viață ale celor mai defavorizați din țările dezvoltate: majoritatea au televizor, mașină de spălat, aragaz, încălzire centrală și așa mai departe. Mai apoi, ipoteza asta nu ne-ar ajuta să înțelegem de ce negrii din SUA cu venituri de patru ori mai mari decât bărbații din Costa Rica au o speranță de viață cu nouă ani mai mică. Sănătatea membrilor comunității hispanice din SUA ilustrează aceeași idee. „Paradoxul hispanic” face că ei sunt în general mai săraci și mai puțin instruiți decât negrii, însă au un nivel de sănătate superior. Faptul că nu vorbesc limba engleză pare să fie un factor de protecție împotriva sentimentului de inferioritate socială și a stresului care vine de aici. Concluzia? Chestiunea statutului social este departe de a se rezuma la diferențele în condițiile materiale de viață.
     Ne putem gândi, de asemenea, că inegalitatea se traduce în sisteme de sănătate care îi privilegiază pe cei mai bogați, de unde speranța lor de viață mai mare. În Franța sau Anglia, unde îngrijirile medicale sunt gratuite, cei săraci recurg mai des la îngrijiri și, cu toate astea, cum am mai spus, mortalitatea lor este mai prematură. În acest caz, nu sistemul de sănătate face diferența, ci caracteristicile vieții economice și sociale determină nivelul de sănătate și bolile.
     Ce rămâne? Calitatea relațiilor sociale constituie un element esențial al sănătății. Întrebarea care se pune este dacă mediul social și legăturile cu ceilalți constituie un ajutor, un sprijin sau, dimpotrivă, o sursă de tensiune și anxietate. Inegalitatea are consecințe profunde asupra calității relațiilor dintre oameni, favorizând demersuri egoiste, adesea asociale, producătoare de stres și violență, responsabile în cele din urmă de degradarea stării de sănătate. Pe scurt: inegalitate, tensiuni sociale, stres cronic și probleme de sănătate.
     E plauzibilă explicația din punct de vedere fiziologic? Care sunt efectele stresului cronic asupra sănătății? În comunitățile de babuini, macaci sau cimpanzei, agresiunile fizice sunt în mare măsură cauzate de animalele de rang superior din ierarhiile de putere; dominații sunt atacați mai des și poartă mai multe urme de mușcături. Stresul fiziologic pe care îl produce agresiunea sau anticiparea ei crește nivelul de fibrinogen, factor de coagulare, și limitează în felul acesta sângerarea unei eventuale răni. Vrednic de luat în seamă, studiul1 realizat printre funcționarii britanici arată un nivel de fibrinogen mult mai ridicat în rândul angajaților subordonați, ca și cum organismul ar reacționa la stresul produs de statutul inferior sau împotriva unei eventuale agresiuni din partea dominanților. Cum fibrinogenul comportă și un risc de formare de trombi, mortalitatea cardiacă coronariană printre angajații subalterni este de patru ori mai mare decât a celor din vârful piramidei.
     Alte studii4 indică efecte asemănătoare ale stresului cronic asupra tensiunii arteriale, nivelurilor de cortizol, obezității sau funcțiilor imunitare și explică astfel frecvența crescută a multor boli în rândul grupurilor socioeconomice defavorizate și existența unui gradient de sănătate care străbate întreagă societate.
     Oamenii sunt sensibili în fața ierarhiilor de putere. Ce-i nou și remarcabil este că epidemiologii plasează inegalitatea economică și gradul de autonomie la locul de muncă printre factorii psihosociali principali care influențează sănătatea oamenilor în țările dezvoltate. Ierarhiile (economice, educaționale, prestigiu social etc.) sunt principala sursă de stres cronic. De ce? Pentru că oamenii au o nevoie profundă de a primi considerație din partea semenilor. Excluderea și retrogradarea la un statut social inferior sunt trăiri dureroase și experiențe fundamentale de viață.
     Reducerea inegalităților conduce la mai puțin stres, o mai bună sănătate a populației și mai puțină violență. Corelația aceasta nu are nimic enigmatic sau ideologic și nu face decât să amintească ceva bine știut odată: cadrul social contribuie la bună­starea oamenilor în măsura în care tinde către libertate și egalitate.
1. Marmot MG et al. Employment grade and coronary heart disease in British civil servants. J Epidemiol Community Health. 1978 Dec;32(4):244-9

2. Wilkinson RG. Income distribution and life expectancy. BMJ. 1992 Jan 18;304(6820):165-8

3. Wilkinson RG, Pickett KE. Income inequality and population health: a review and explanation of the evidence. Soc Sci Med. 2006 Apr;62(7):1768-84

4. Sapolsky R. Sick of poverty. Sci Am. 2005 Dec;293(6):92-9

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC