Supun atenţiei colegilor practicieni şi
decidenţilor din CMR un fenomen social cu implicaţii juridice, care se desfăşoară
nestingherit în România postrevoluţionară. Este vorba despre alterarea conţinutului
material al statutului Colegiului Medicilor, prin încurajarea, admiterea şi
facilitarea unor ingerinţe din exteriorul corpului medical, cu implicaţii
jenante în statusul socio-profesional al omului în halat alb.
Conform
statutului, „Colegiul Medicilor:
• este
o organizaţie profesională naţională a medicilor, fiind o instituţie de interes
public, neguvernamentală, apolitică şi fără scop patrimonial;
• este
o personalitate juridică şi autonomă în raport cu orice autoritate publică,
exercitându-şi atribuţiile fără posibilitatea unei imixtiuni;
• are
ca principal obiect de activitate controlul, supravegherea, exercitarea
profesiei de medic, aplicarea legilor şi regulamentelor care guvernează şi
reglementează exerciţiul profesiunii, reprezentând interesele profesiei de
medic;
• aplică
demnitatea şi promovează drepturile şi interesele membrilor săi.
Apără
libertatea şi independenţa profesională a medicului în exercitarea profesiei“.
Fiecare
medic cu drept de liberă practică pe teritoriul României trebuie să fie membru
al acestui organism profesional, achitând o cotizaţie lunară stabilită prin
statut. Prin natura şi scopul declarat, Colegiul Medicilor apără interesele
medicilor contra unor ingerinţe exterioare, rezolvând şi unele litigii dintre
medici, neconcordanţe ivite prin practica meseriei.
În anii de după decembrie 1989, asistăm la
un fenomen social periculos, prin admiterea reclamaţiilor unor nemulţumiţi faţă
de asistenţa sanitară. Justificate sau nu, jalbele acestor petenţi nu au ce căuta
pe masa de lucru a diferitelor comisii de disciplină sau jurisdicţie ale
Colegiului Medicilor, deoarece poporul din stradă nu este membru al CMR, nu plăteşte
cotizaţie în acest sens. Şi totuşi, este invitat a redacta reclamaţia
justificată sau nu, poate chiar ajutată în formulare de „binevoitori“. Totul
este gratuit. Reclamaţia este înregistrată, cu număr de ordine, şi ulterior,
începe mascarada juridică: sunt audiate ambele părţi - medicul incriminat şi
nemulţumitul. Cetăţeanul nemulţumit este tratat pe picior de egalitate cu
medicul confrate, cotizant, cu scopul de a fi apărat de colegii săi. Medicul
incriminat plăteşte apărarea, iar reclamantul nu achită taxa de acuzaţie. Cum
vine asta? A utiliza două unităţi de măsură diferite în cântărire sună a
falsificare, ca să nu spun hoţie patentă.
Nu am auzit de politici similare de
încurajare gratuită a unor delaţiuni, din cadrul unor consilii de onoare ale
Ministerului de Interne, Armatei şi nici la Consiliul Superior al
Magistraturii, pentru ca cetăţeanul din stradă să se plângă gratuit împotriva
unui membru cotizant al acestor foruri. Ia încercaţi să depuneţi personal o
sesizare la ultimele foruri disciplinare amintite. În cel mai bun caz sunteţi
poftiţi a închide uşa pe dinafară; mai degrabă nu sunteţi admişi în interiorul
clădirii, darămite în biroul respectiv.
La Colegiul Medicilor, este altceva: cineva,
suspus, a schimbat subtil macazul şi a denaturat statutul, menirea şi
finalitatea demersurilor. De ce oare, stimaţi colegi? Ce se urmăreşte de fapt?
Politica
Colegiului Medicilor trebuie urgent revizuită. Trebuie exclusă orice ingerinţă
a omului de pe stradă în activitatea Colegiului. Nemulţumitul faţă de un act
medical se poate adresa justiţiei, evident cu taxă de timbru pentru
înregistrarea plângerii, angajarea unui avocat, care costă, este calea legală,
stipulată în norme juridice. Pe când statutul Colegiului Medicilor notează că
acest organism rezolvă litigiile dintre medici. Dacă nu se va interveni serios
în respectarea lui, organismul de apărare al medicilor se va transforma într-un
avocat al poporului, care va judeca gratuit pricinile cu unităţi de măsură
diferite, de cele mai multe ori în defavoarea celui care plăteşte cotizaţie
lunară să fie apărat. Adaug şi că a judeca (a te erija în judecător) fără a
avea o diplomă în acest sens sună a uzurpare de funcţie. Colegii din comisiile
de disciplină, jurisdicţie sunt la limita legalităţii când stabilesc pedepse.
Sunt pasibili de a fi antrenaţi într-o responsabilitate juridică, veritabilă de
data aceasta.
Dacă această rectificare acţională este greu
de efectuat, propun ca fiecare cetăţean din stradă care vine cu o jalbă la
Colegiul Medicilor să achite în prealabil o taxă de examinare a cazului,
nivelul financiar stabilit şi afişat la vedere să fie în concordanţă cu
specificul subiectului reclamat: pentru plângeri vizând activitatea medicului
de familie, petentul va achita o sumă, plafon financiar care va deveni mult
sporit în cazul plângerilor faţă de activitatea medicilor cu profil
chirurgical. De exemplu, pentru o analiză medico-legală a unei documentaţii se
plăteşte o sumă între 3.000 şi 5.000 de lei. Altfel, reclamantul va vorbi în
gol. Numărul nemulţumiţilor care deschid uşa Colegiului Medicilor se va reduce
substanţial, instituţia îşi va reintra în drepturi, încrederea în
obiectivitatea gesturilor sale va spori în sânul propriilor membri, iar prestigiul
corpului medical va câştiga în carate.