Se
tot vorbește în această perioadă despre deontologie și cod etic, despre
competiție și colegialitate, mai precis acapararea de pacienți. Constat cu
plăcere că din ce în ce mai mulți colegi au dezvoltat parteneriate în care se
regăsesc proteticianul, ortodontul, endodontul și chirurgul. În acest fel,
pacienții beneficiază de un circuit al specialităților stomatologice care nu
fac decât ca actul medical să fie la cele mai înalte standarde și înainte de
toate, în beneficiul pacientului.
Mai
există însă practicieni care din teama pierderii pacientului încearcă să ofere
serviciile aferente specialităților mai sus enumerate, fără să aibă
specialitatea sau competența de a le face pe toate la cel mai înalt standard.
Este o temă reală care, în final, poate conduce la nemulțumiri din partea
pacientului în ceea ce privește calitatea tratamentului, soldate cu reclamații
sau chiar acțiuni în justiție.
E
drept, profesia noastră este una liberală, dar pe primul loc, după sănătatea
pacientului, ar trebui să primeze etica, mai ales în relațiile colegiale. În
jurământul lui Hipocrate, pe care medicii îl depun la înscrierea în Colegiul
Medicilor Dentiști din România și care se regăsește și în Legea 95/2006, se
afirmă printre altele: „Colegii mei sunt frații mei”. Se pare că nu întotdeauna
respectăm acest principiu, criticând de cele mai multe ori, justificat sau nu,
calitatea tratamentelor efectuate de colegi dinaintea noastră.
De
asemenea, este important să ne reamintim că în capitolul III al Codului
Deontologic (relațiile dintre medici), la art. 22 este stipulat că: (1) În
relațiile intercolegiale, medicul dentist trebuie să își trateze confrații așa
cum ar dori el însuși să fie tratat de ceilalți; (2) Medicii dentiști trebuie
să mențină între ei relații colegiale. Ei au datoria de a lua apărarea unui
coleg acuzat pe nedrept; (3) Constituie abatere disciplinară blamarea și
defăimarea colegilor în fața pacientului, a personalului sanitar, precum și
orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea pacientului în medicul
curant și autoritatea acestuia.
Este
bine să ne păstrăm echilibrul și să ne exercităm profesia cu demnitate,
colegialitate și profesionalism. Acestea sunt principiile după care trebuie să
ne organizăm activitatea. Respectul față de colegul de breaslă conduce la
întărirea acestei profesii, lucru care este în beneficiul nostru, al tuturor.
În acest context, atunci când vorbim despre etica practicii stomatologice ne
referim și la modul în care promovăm activitatea cabinetului în care ne
desfășurăm activitatea și aici mă refer la reclamă și publicitate. De cele mai
multe ori, modul în care unii colegi aleg să își facă reclamă și publicitate
iese din litera legii. Codul Deontologic, la capitolul IV privind reclama și
publicitatea enumeră atribuțiile medicilor. În această privință, la art. 29 (1)
se afirmă: „Reputația medicului dentist trebuie să se sprijine doar pe
competență și pe demnitate, fără contribuția reclamei de orice fel”. La art. 31
(1) se stipulează: „Sunt interzise editarea și distribuirea de broșuri
publicitare în legătură cu activitatea profesională.
În
Legea 95/2006, Titlul XIII, art. 518 (h) se precizează: „Medicii trebuie să
respecte normele, principiile și îndatoririle deontologiei medicale”, iar la
pct. (i): „Să aibă un comportament demn în exercitarea profesiei și a calității
de membru al CMDR”. În continuare, art. 519 (b) spune: „Să nu aducă prejudicii
reputației profesiei sau altor membri, respectând statutul de corp profesional
al CMDR”.
Prețurile
de dumping, reclama de „3 în 1” și promisiunile unei garanții de genul „N ani”,
pe lângă faptul că nu sunt decât tehnici care nu fac cinste profesiei noastre
și încurajează transformarea unei profesii nobile într-o afacere profitabilă,
pentru unii practicieni ai stomatologiei reprezintă și încălcări ale
prevederilor legale în vigoare. Am menționat doar câteva articole din codul
nostru deontologic și Legea nr. 95/2006, pe care le consider importante pentru
buna desfășurare a profesiei noastre, însă apreciez că este momentul revizuirii
acestora în spiritul unei conduite profesionale și morale atât în ceea ce
privește atitudinea față de pacienți, cât și față de colegi, precum și
reamintirea jurământului lui Hipocrate, care pentru mulți practicieni încă este
cel care le definește activitatea medicală.
