Newsflash
OPINII

Cine vindecă sistemul medical românesc?

de - mar. 10 2017
Cine vindecă sistemul medical românesc?
„Viața medicală” și-a propus să încurajeze dezbaterile argumentate și exprimarea opiniilor care pot servi progresului sistemului de sănătate românesc, chiar dacă acestea nu reflectă poziția membrilor redacției sau a colegiului de redacție. Sunt și situații în care informațiile vehiculate în spațiul public, în epoca post-adevăr, sunt inexacte sau direct greșite. Fără pretenția că există deținători ai adevărului absolut, preferăm ca, atunci când este posibil, informațiile inexacte să fie corectate.
Articolul de opinie de mai jos, semnat de prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea, trimis pentru publicare pe adresa redacției noastre, a fost completat cu răspunsuri de către persoana vizată, Vlad Voiculescu, fostul ministru tehnocrat al sănătății. Pentru a facilita lectura textului, am intercalat răspunsurile în text, cu un alt format.
„Viața medicală” rămâne o tribună deschisă pentru toate vocile din comunitatea noastră medicală care doresc să contribuie cu opinii relevante și argumentate la reformarea sistemului românesc de sănătate. (Aurel F. Marin)

 

 

Am căutat, în toate articolele mele de opinie, să fiu rațional și ponderat, să cumpănesc bine lucrurile, să înțeleg cum și de ce au fost luate, la nivel de conducere a Ministerului Sănătății, măsurile care au influențat sistemul de sănătate românesc. Un sistem despre ale cărui racile am scris de multe ori, un sistem care a făcut adesea reformă pentru reformă, dar la capătul firului nu s-a schimbat mare lucru. Sistemul public de sănătate nu mulțumește pe nimeni: nici pe medici, nici pe asistenți, nici pe pacienți. Mai ales pe pacienții care vin cu speranță la noi. Oameni în suferință sau cu membri ai familiei în suferință. Oameni care nu vin la noi de plăcere, care nu se internează zâmbind și care nu se bucură de șederea în spital. Vin la noi bolnavi, ne privesc cu încredere și speranță. Oameni care plătesc asigurările medicale și de care trebuie să avem grijă. Dreptul la sănătate este constituțional, dar este, mai înainte de a fi stabilit de orice lege, un drept firesc al ființei umane.

 

Vlad Voiculescu:
De la bun început, trebuie să spun că îmi vine greu să înțeleg atacul domnului profesor Vlad Ciurea acum, după finalul mandatului. Cu domnul profesor am vorbit de mai multe ori în timpul mandatului și nu a avut niciodată vreun punct de vedere (personal sau al unei societăți medicale în care este membru) asupra vreunuia dintre subiectele acestea. Singura dorință rostită în prezența mea de domnul profesor Vlad Ciurea nu a fost legată de niciunul dintre punctele din acest text de opinie, ci a fost aceea de fi numit în funcția de președinte al Comisiei de specialitate pentru neurochirurgie a Ministerului Sănătății.
Domnul profesor a avut, de altfel, doar cuvinte de laudă pe toata durata mandatului. Citez aici dintr-un text al său, publicat în revista Politici de Sănătate (20 august 2016): „Domnul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, a început o bătălie grea cu metehnele care au făcut din sistemul medical un sistem slab, care funcționează greu și cu erori, care este sărac, dar compatibil cu mari afaceri de corupție. Un sistem care funcționează pe marginea prăpastiei. Domnul ministru s-a angajat într-un proces complex și complicat, demonstrând însă că are curaj, că știe care sunt valorile pe care trebuie să se sprijine adevărata reformă a medicinei românești”. (Sursa: http://www.politicidesanatate.ro/pariul-ministrului-cu-sanatatea/)

 

Copiii cu dizabilități lăsați fără însoțitor

 

La 17 noiembrie 2016, cu mai puțin de o lună înainte de alegerile parlamentare, Ministerul Sănătății, în „coproducție” cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice emite un ordin distrugător: 1306. Prin acesta, „guvernul celor pricepuți” încearcă să regleze criteriile biopsihosociale ale copiilor cu dizabilități în grad de handicap. Pe scurt, unul din lucrurile pe care le precizează acest document este faptul că acei copii cu grad de handicap sever (cum sunt cei cu sindrom Down), dacă au IQ-ul mai mare de 35, nu mai au dreptul la însoțitor!
Domnii Vlad Voiculescu și Dragoș Pîslaru, miniștri într-un cabinet vremelnic, condamnă copiii cu dizabilități, care, prin efortul părinților (și mai puțin al sistemului!) învață câteva lucruri de bază și trec de nivelul de IQ 35. Dacă le-ar fi păsat de acești copii speciali, ar fi produs proiecte care să conteze pentru aceștia. „Tehnocrații” s-au uitat doar la cifre. Săptămâna trecută, actualii miniștri ai sănătății și ai muncii, Florian Bodog și Lia Olguța Vasilescu, au anulat ordinul care urma să intre în vigoare de la 1 martie. Ce cadou de Mărțișor ar fi primit mamele care trăiesc această dramă!

Vlad Voiculescu:
Este o greșeală asumată. Fără să vreau să minimizez câtuși de puțin impactul negativ pe care acest ordin l-ar fi putut avea asupra familiilor copiilor cu dizabilități, o să spun din nou că ordinul aduce și beneficii unor copii (copiii cu diabet, de exemplu) și că acea greșeală dintr-o anexă a ordinului a fost recunoscută și trebuia corectată din timp. Toate prevederile ordinului vin de la comisiile de specialitate și de la direcțiile de specialitate din minister. O spun încă o dată: nici eu, nici Dragoș Pîslaru nu am dat vreodată vreo indicație în sensul acesta. Niciodată. Ordinul a fost, de asemenea, mai bine de două luni în transparență decizională și este publicat din luna decembrie.
Ordinul a fost corectat. Săptămâna aceasta, după întârzieri complet nejustificate și motivate doar politic, folosind în mod cinic disperarea familiilor acestor copii pentru a scoate în evidență o greșeală a fostei guvernări. Un comentariu general: greșim. Greșelile trebuie asumate și corectate. Cultura infailibilității – la politicieni, la miniștri, la medici sau chiar la profesori precum domnul Vlad Ciurea – trebuie să înceteze.

 

Unde sunt vaccinurile?

 

Anul 2016 a fost un an cu epidemii de gripă și de rujeolă. Conform unor informații făcute publice de ministrul sănătății, prof. dr. Florian Bodog, la sfârșitul anului, din cele cinci vaccinuri obligatorii pentru toți copiii mici, doar pentru unul singur erau asigurate stocurile.
Autoritățile din sănătate erau și sunt obligate să asigure stocurile de vaccinuri. Acest lucru nu se negociază, nu poate fi evitat, trebuie asumat direct și la timp. Dacă nu le putem produce, trebuie să le importăm. Stocurile sigure de vaccinuri sunt o obliga­ție de extremă importanță. Chiar dacă pentru acest lucru trebuie să recurgem la import.
Profit de moment și întreb: ce au făcut tehnocrații cu Institutul Cantacuzino? Au menținut, cu pricepere, criza acestui obiectiv de maxim interes pentru sănătatea românilor.

 

Vlad Voiculescu:
Informațiile domnului profesor în privința vaccinurilor sunt din nou eronate. Am arătat public, de altfel, de unde vin problemele legate de vaccinuri: este vorba de contracte cu clauze în favoarea distribuitorilor, încheiate înainte de sosirea mea la minister, cum este cazul vaccinului împotriva hepatitei B. La altele, precum vaccinul hexavalent, este vorba despre întârzierea licitației – licitație care fusese deja finalizată în timpul mandatului meu, contractul trebuia semnat. Anularea licitației trebuie să fieexplicată de actualul ministru.
Cât despre Institutul Cantacuzino, aici domnul profesor este fie îngrozitor de rău informat, fie apelează la o manipulare care nu îi face deloc cinste: Institutul Cantacuzino a fost distrus de guvernele perindate de 27 de ani încoace, iar în 2015, pentru a scăpa de un cartof fierbinte, a fost transferat de la Ministerul Sănătății către Ministerul Educației de guvernul Ponta. Institutul Cantacuzino trebuie să fie parte a sistemului sanitar românesc, acesta este și motivul pentru care guvernul Cioloș l-a readus la Ministerul Sănătății în luna decembrie.
Readucerea Institutului Cantacuzino pe linia de plutire va necesita viziune, asumare și un efort de lungă durată al unor specialiști onești și fără interese mărunte de partid sau de grup. Acești specialiști există, dar am îndoieli majore că ei vor fi cooptați de coaliția PSD–ALDE în orice proiect guvernamental. A spune că problemele Institutului Cantacuzino sunt pricinuite de guvernul tehnocrat este ceva mai mult decât o manipulare. L-aș ruga pe domnul profesor să facă un efort de memorie, să își amintească istoria Institutului în anii din urmă – și i-aș aminti, de asemenea, că eu am fost ministru doar pentru șapte luni.

 

Unde sunt medicamentele?

 

Pe scurt, în ultimii doi ani, au dispărut din Registrul Medicamentelor (CaNaMed) peste 1.500 de medicamente. Pentru cine nu știe, explicațiile date de fostul ministru Vlad Voiculescu par plauzibile: nu domnia sa este de vină, ci miniștrii care nu s-au ocupat de acest domeniu înainte de instalarea domniei sale.
Concret, disputa publică face referire la Ordinul 75, care prevedea scăderea prețului la medicamentele inovative cărora le-a expirat patentul. Ordin vechi, dat în 2009, dar pe care niciun ministru nu l-a respectat. În mandatul 2014–2015 al dlui Nicolae Bănicioiu, acest Ordin a fost pus în aplicare, dar a fost discutat și negociat la nivelul Comisiei Europene. Dar miniștrii tehnocrați care i-au succedat dlui Bănicioiu au „pasat mingea” în viitor. Nu știu cât de vinovat este dl Voiculescu, dar un lucru este cert: medicamentele au rămas scumpe, iar pacienții români au mai puține medicamente la dispoziție. Mai mult, noua măsură a actualului ministru, de a scădea prețul medicamentelor cu 35%, a provocat o reacție bizară din partea dlui Voiculescu, fost responsabil al sănătății românești. Acesta s-a poziționat în favoarea lanțului comercial, avertizând că producătorii nu vor mai vinde toate medicamentele în România dacă se ieftinesc. Uluitor este faptul că, deși schema prin care se stabilesc prețurile ține cont și de prețurile medicamentelor din alte țări europene (suntem parte a sistemului european), dl Voiculescu este extrem de preocupat de siguranța celor care fac business și nu de pacienți. Nu a făcut, practic, nimic profund, s-a mulțumit să facă website-uri care să informeze că un medicament sau altul nu mai există în România.

 

Vlad Voiculescu:
De data aceasta, domnul profesor nu este doar rău informat, ci ne face dovada atât a neînțelegerii profunde a politicii medicamentului din România (lucru scuzabil, de altfel, nu este domeniul dumnealui de expertiză), cât și a servilismului față de partid și de actualul guvern. „Medicamentele au rămas scumpe”, ne spune domnul profesor. Nu, medicamentele eliberate pe bază de rețetă în România sunt cele mai ieftine din cele douăsprezece țări la care ne raportăm. La aceasta se adaugă taxa clawback, care reduce suplimentar prețul încasat de producătorii de medicamente în România.
Poziția mea este foarte clară: prețul medicamentelor trebuie să fie cât mai mic, cât timp ne putem asigura că pacienții au acces la ele. În privința prețului ultimelor medicamente inovative, am spus-o de mai multe ori: prețul acestor medicamente nu este unul sustenabil. Tocmai de aceea am convocat pentru prima dată la București 16 miniștri din țările Europei Centrale și de Est pentru a discuta mecanisme de negociere comună a prețului medicamentelor. Acordul deja semnat cu Bulgaria are, de asemenea, în vedere acest deziderat. Accesul pacienților la medicamente nu este asigurat nici cu minciuni, nici cu manipulări, ci cu măsuri concrete, așa cum sunt mecanismul de raportare a lipsei medicamentelor (în înțelegerea domnului profesor, un simplu website), mecanismul de monitorizare în timp real a stocurilor de medicamente (realizat împreună cu STS) și definirea prin ordin de ministru a obligației de serviciu public a distribuitorilor de medicamente – adică oprirea exportului paralel atunci când pacienții români sunt puși în pericol. Toate acestea sunt măsuri concrete și am toată înțelegerea că domnul profesor nu a avut răgazul să le înțeleagă – de aceea le-am descris aici, pe scurt.

 

Medicii care au vârsta de pensie au fost eliminați din sistemul public

 

Un alt reper care a trecut pe lângă acest guvern tehnocrat, legitimat doar de președintele țării, nu și de cetățeni (niciunul dintre membrii guvernului, nici chiar primul-ministru, nu au fost votați de oameni), este cel al exodului medicilor. Am scris de nenumărate ori că sistemul de sănătate este în mare deficit de medici și de cadre medicale.
În fiecare an, numărul medicilor care părăsesc România este mai mare decât numărul absolvenților de medicină. Raportul este de 2.500 de absolvenți, față de 3.000 de medici care aleg Vestul. O cercetare sociologică a stabilit că 80% din studenții facultăților de medicină din România sunt gata să plece din țară după terminarea facultății.
Sistemul a rămas subfinanțat, iar medicii au rămas cu salarii mici și sub mâna „pricepuților” care au condus sănătatea. Așa că exodul a continuat. Mai mult, i-a scos din contractele cu casele de asigurări pe medicii care au depășit vârsta de 65 de ani, indiferent de gradul de pregătire sau de gradul didactic al acestora! Concret, Legea nr. 113/2016 pentru modificarea art. 391 alin. 8 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a stabilit că o comisie alcătuită din membri ai caselor de asigurări, ai direcțiilor de sănătate publică și ai Colegiului Medicilor decide prelungirea sau încetarea contractului acestor medici în fiecare an, într-o țară în care se înregistrează o lipsă acută de medici! Legea a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis în luna mai 2016!

 

Vlad Voiculescu:
Exodul medicilor este o problemă mare, cu siguranță. Și plata medicilor nu este singura cauză. În timpul mandatului meu însă, plata medicilor din spitalele de stat – mai ales a celor care fac gărzi – a crescut semnificativ. Plata gărzilor a crescut cu 50 până la 90%, în funcție de mai multe criterii. Sigur, din poziția confortabilă pe care domnul profesor o deține în sistemul privat, e posibil ca dumnealui să nu știe despre aceste îmbunătățiri din sistemul public.
Tot în timpul mandatului meu tehnocrat, cum spune domnul profesor, a fost prima dată când s-a elaborat (împreună cu toate ministerele, universitățile și instituțiile vizate) un plan strategic național pentru resursa umană în sănătate. Această strategie ar trebui aplicată de actualul guvern și aici toate aceste instituții au o obligație cel puțin morală! În schimb, actualul ministru păstrează documentul pe site-ul ministerului, nefăcând niciun efort pentru aprobarea acestuia în Guvern. În privința ultimului punct – al eliminării din sistem a medicilor de peste 65 de ani – domnul profesor trebuie să știe câteva lucruri, pe care aparent le ignoră. În primul rând, acela că legile nu sunt făcute de Guvern, ci de Parlament! Guvernul nu a avut, așadar, absolut nimic de-a face cu această reglementare. În al doilea rând, motivația legii este tocmai aceea de a asigura că populația are acces la medici, acolo unde acest aspect este problematic. De altfel, decizia pe care o vor lua la nivelul fiecărui județ membrii acelor comisii este de a prelungi contractul cu casa de asigurări de sănătate pentru medicii care au împlinit vârsta de pensionare. Atenție, însă, comisia stabilește „necesitatea prelungirii activității”, după cum reiese din textul legii. Bănuiesc că domnul profesor are o ușoară problemă cu faptul că e posibil ca, în cazul colegilor săi de generație, comisia de la nivelul municipiului București să decidă că, pentru a acoperi nevoile pacienților, nu e nevoie de prelungirea contractului peste vârsta de pensionare. Poate că este nevoie de promovarea acelor medici tineri și competenți care, momentan, nu au loc să practice pentru că unii domni profesori trecuți bine de 70 de ani refuză să le facă loc. În paranteză fie spus, domnule profesor, medicii tineri pleacă din țară și pentru acest motiv, nu doar din cauza salariilor mici.

 

Comisii care funcționează fără norme legale

 

Dar Ministerul Sănătății ar fi trebuit să stabilească normele de aplicare a acestei legi și să stabilească un set de criterii după care aceste comisii stabilesc dacă un medic de 66 de ani poate sau nu să mai aibă contract cu CAS. Nu a stabilit nimic, o comisie formată de câte un reprezentant al acestor instituții spune „da” sau „nu” în cel mai arbitrar mod cu putință. Nici măcar nu este stabilit dacă cei trei membri iau deciziile prin vot sau prin alte metode.
Pe cale de consecință, în jur de 400 de medici din București nu își mai pot trata pacienții decât în sistem privat: adică fără acoperire de la CNAS! Rețetele eliberate de aceștia nu mai pot fi compensate. Nu știu câți medici sunt în astfel de situație în țară, dar e limpede că miniștrii tehnocrați au scos din sistem încă vreo câteva sute, dacă nu mii, de medici. Din nou, pacienții sunt cei care suferă. Ca să fiu și mai concret: un mecanism fără niciun fel de reper decide dacă un medic poate sau nu să mai profeseze după ce a împlinit vârsta de pensionare. „Comisiile” subțiază astfel și mai mult rândurile medicilor, slăbite deja de exodul spre zări mai bune. Gândiți-vă la medicii de familie care lucrează în sate sau în orașe mici și care au în evidențe, fiecare, mii de pacienți. Sunt punctul de sprijin pentru diagnostic și tratament într-o lume care are nevoie de ei, care are nevoie de rețete compensate sau de trimitere la spital. Dacă medicul aflat în această situație nu-și poate prelungi contractul cu CNAS, acești oameni rămân, la propriu, fără acces la serviciile medicale.

 

Vlad Voiculescu:
Din nou: reglementarea respectivă este făcută de Parlament, nu de Guvern. A fost o lege, nu s-a făcut o modificare prin ordonanță de urgență. Și, după cum bine observă domnul profesor însuși, problema acoperirii cu medici este „în sate sau în orașe mici” – și acesta a fost motivul pentru care legea a fost făcută. O simplă analiză a prelungirilor acordate de comisii ne va arăta însă că Bucureștiul este fruntaș și la prelungiri acordate cu mult peste vârsta de pensionare, și la tineri medici care fie au emigrat deja, fie se pregătesc să o facă. Și, din nou, nu (mai) sunt banii principalul motiv pentru care medicii tineri pleacă din țară.
În privința normelor de aplicare, o minimă incursiune în domeniul dreptului îi va desluși domnului profesor faptul că Guvernul nu poate produce norme de aplicare ale unei legi dacă nu a fost în mod specific desemnat de legiuitor în acest sens. Acesta este și cazul prevederilor de mai sus.
Asupra afirmației domnului profesor că guvernul tehnocrat ar fi „scos din sistem” „sute, dacă nu mii de medici” nu o să zăbovesc. Este pur și simplu o altă minciună care nu îi face cinste unui medic și unui cadru didactic.

Închei afirmând, încă o dată, că pacienții români sunt prima prioritate a oricărui ministru al sănătății. Organizarea sistemului, posturile, bugetele, achizițiile, salariile – toate acestea se gestionează având în vedere pacienții. Cu regret, afirm cu toată responsabilitatea că guvernarea tehnocrată a trecut ușor peste această prioritate. Sper ca noua echipă de la sănătate să repare cât mai repede greșelile anului trecut!

Vlad Voiculescu:
Închei citând ceea ce un alt profesor universitar îi spunea, pe un ton superior, unui biet absolvent care voia să afle de ce fusese în mod vădit nedreptățit: „Domnule student, atunci când un profesor universitar îți spune că ceva este așa, atunci așa este”. Ei bine, nu. Adevărul este unul singur, indiferent cine a câștigat alegerile.
Îi urez, de asemenea, domnului profesor să obțină ceea ce își dorește, să fie numit președinte al comisiei de specialitate de neurochirurgie. Există însă un ordin de ministru în vigoare, semnat de mine, care stabilește pentru prima dată criterii de selecție a membrilor comisiilor de specialitate, tocmai pentru a evita practici cel puțin îndoielnice din trecut și deschizând pentru prima dată ușa medicilor români din străinătate, de pildă. Eu și echipa mea ne-am gândit că ar putea și ei contribui cu cunoștințele și experiența lor.  Și cred că pacienții și cei mai mulți medici din această țară ar fi de acord.

 

 

Prof. dr. Alexandru Vlad Ciurea,
director științific Spitalul Sanador

 


 

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe