Newsflash
OPINII

Christopher Wren, între anatomie și arhitectură

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - mar. 18 2016
Christopher Wren, între anatomie și arhitectură
     Când vizităm un oraș important al lumii, extremitatea cefalică devine girofar. Minunățiile pe lângă care trecem sau cele pe care le zărim în depărtare au un efect marcant asupra noastră. Toate cele pe care le vedem au poveștile lor, povești pe care le citim sau le auzim de la ghizi și care sunt adesea fragmente dintr-o poveste mult mai amplă și cu multe fire narative.
     Londra e frecventată de mulți români. Își construiesc un viitor în această metropolă ori au adăugat-o cu vreun motiv în designul vreunei călătorii pentru shopping. Printre recenții vizitatori ai Londrei s-au aflat și doi amici de-ai mei, care m-au sunat și mi-au istorisit despre Catedrala „St. Paul“. Unul dintre ei mi-a trimis chiar și o carte poștală pe care a scris, pe lângă urările în cauză, la final: „Te salută și Christopher Wren de aici“. Rândurile ce urmează au izvorât din acel salut.
Desen de Christopher Wren pentru Catedrala „St. Paul“
www.stpauls.co.uk
 
     Sir Christopher Wren (1632–1723) a fost astronom, geometru, cel mai important arhitect al vremii sale și unul dintre cei mai influenți din istorie, însă că a fost un iscusit anatomist nu prea se menționează.
     Locuitorii Londrei încă trăiau cu amintirea recentei epidemii de ciumă, când, într-o noapte de septembrie a anului 1666, au fost treziți de un foc ce înghițea orașul. Oamenii „stăteau în casele lor aproape până-i lingeau flăcările, după care se refugiau în bărci“, nota Samuel Pepys în jurnalul său. Mulți au rămas fără adăpost, biserici numeroase au fost distruse, astfel încât s-a creat posibilitatea de a construi un oraș gândit altfel, de la zero. Zona centrală a Londrei, o arie ce avea să devină curând centrul unui imperiu, a căpătat atunci o nouă formă. Un rol esențial în reconstrucția și reconfigurarea Londrei de atunci l-a avut acest Christopher Wren, împreună cu Robert Hooke (1635–1703), Edwad Jerman și Peter Mills.
     Wren a proiectat zeci de biserici în Londra, inclusiv Catedrala „St. Paul“, devenită un simbol al Londrei și al arhitecturii mondiale, „una dintre cele mai iubite clădiri din lume“. Adrian Tinniswood scria despre Wren, cel care nu construise nimic până la 30 de ani, că „a contribuit la schimbarea cursului istoriei culturale europene, și nu doar prin crearea celor mai mari clădiri din Marea Britanie“ („His Invention So Fertile. A Life of Christopher Wren“, Random House, 2001, pp. XIII), ci prin viziunea și, mai ales, sensul cu care și-a investit opera sa.  
     J. A. Bennett, prin volumul „The Mathematical Science of Christopher Wren“ (Cambridge University Press, 1982), a dorit să îl recupereze pe omul de știință Christopher Wren, cel care a fost „educat, instruit și s-a implicat cu entuziasm în filosofia naturală“. Bennet a scris despre Wren din prisma astronomiei, cosmologiei, medicinii și matematicii, știut fiind că Newton îl considera unul din cei mai importanți geometri ai timpului său. Învățat și ingenios, Christopher Wren splenectomizase câini și se preocupa intens de experimente. În anul 1656, la locuința ambasadorului Franței, Wren a ligaturat venele unui câine, a creat un orificiu și a introdus diverse lichide, folosind o „seringă“ pe care o crease împreună cu Robert Boyle (1627–1691). Această seringă, confecționată din vezica urinară a unui animal ce avea atașată o țepușă, a fost umplută cu soluții diverse, în special cu opiu, inducându-i animalului o anumită stare. (Andras Gedeon, „Science and tehnology in medicine. An illustrated account based on ninety-nine landmark publications from five centuries“, Springer, New York, 2006, p. 69). 
     Anatomistul și fiziologul englez Thomas Willis (1621–1675), cel care a creat termenul „neurologie“, a publicat la Londra, în anul 1664, o lucrare reper pentru neuroanatomie, „Cerebri anatome: cui accessit nervorum descriptio et usus“, dedicată structurii și funcțiilor creierului și nervilor, unde prezintă și importantele sale descoperiri, volumul fiind ilustrat de Christopher Wren. În cursul disecțiilor și studiilor pe care Willis le-a efectuat, i-a avut colaboratori pe Richard Lower, Thomas Millington și Christopher Wren. După recoltarea specimenelor de creier, Wren le analiza cu o lupă și făcea numeroase desene pieselor și secțiunilor anatomice, ilustrațiile sale fiind considerate detaliate și exacte, iar „Cerebri Anatome“ redă celebra reprezentare a bazei creierului pe care a realizat-o Cristopher Wren.
„Cerebri Anatome“ – Thomas Willis și Christopher Wren
www.vam.ac.uk
 
     După un secol de la realizarea lui Andreas Vesalius (1514–1564), „De humani corporis fabrica“, iată că, la Oxford, Thomas Willis și Christopher Wren oferă o reprezentare corectă a creierului și a vaselor sale. Pe pagina de titlu a celei de-a doua ediții a cărții, Thomas Willis este reprezentat în partea dreaptă a cadavrului pe care-l examinează, în stânga aflându-se colaboratorul său, Christopher Wren. Marele incendiu din Londra a distrus atât tipografiile cât și librăriile din jurul Catedralei St. Paul. Din fericire, primele două ediții ale „Cerebri anatome“ au fost tipărite și vândute înainte de incendiu și, după toate probabilitățile, focul a determinat ca următoarele ediții să fie publicate în Amsterdam. Aceleași plăci de cupru utilizate în Londra au fost utilizate și în 1668, la edițiile tipărite la Amsterdam. (Sursa: American Journal of Neuroradiology)
     Christopher Wren a avut și un rol-cheie în fondarea Royal Society, „inima intelectuală și științifică a secolului al XVII-lea în Anglia“, care l-a ales ca președinte, în perioada 1680–1682.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe