Stomatologia este un domeniu medical
cu o pondere importantă în contextul științelor medicale. O
caracteristică de bază a medicinii dentare este că ea se practică
în proporție de peste 90% în mediul privat, ca profesie liberală,
în entități juridice particulare. Foarte puțini, sub 4% dintre
medici, sunt cadre didactice, respectiv lucrează în instituții de
învățământ medical superior. Această calitate le conferă
accesibilitate la cercetarea științifică și la proiecte finanțate
în zona de cercetare. Și nu este vorba doar de cercetări
doctorale, care acum sunt obligatorii pentru toate cadrele didactice
universitare.
Accesibilitatea la cercetarea
științifică este condiționată de calitatea de angajat al unei
entități eligibile pentru proiecte de cercetare științifică, de
infrastructura acelei entități, care are de regulă o instituție
organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) și unul sau
mai multe centre de cercetare științifică. Implicarea medicilor
dentiști în cercetarea științifică este tot mai mare, ea fiind
reflectată de articolele științifice publicate în reviste foarte
bine cotate internațional. Desigur, condițiile de promovare
didactică impuse de universități au contribuit în mare măsură
la acest lucru. Dar medicina dentară are un potențial de cercetare
științifică extraordinar și acesta nu poate fi valorificat în
suficientă măsură.
Medicina bazată
pe dovezi, tehnologiile inovative, integrarea clinică a rezultatelor
cercetării științifice, aspectele de ordin social, epidemiologic,
etiopatogenetic și genetic ale patologiei și terapiei stomatologice
sunt principalele resurse de abordare a unor cercetări în acest
domeniu. Abordarea interdisciplinară a cercetării este azi
inalienabilă. Medicii care profesează în sistem liberal – ei
reprezintă majoritatea –, și lucrează în calitate de medic
titular, administrator, salariat etc. în mici unități furnizoare
de servicii medicale private nu au accesibilitate suficientă la
cercetarea științifică și aceasta doar din cauze normative. Nu
există un suport legislativ care să permită eligibilitate în
implicarea în proiecte de cercetare a entităților private
stomatologice și a medicilor care lucrează exclusiv în astfel de
unități.
Și totuși, acolo există un
potențial extraordinar atât uman, cât și de resurse pentru
derularea unor proiecte de cercetare științifică. Există atât
capacitate, cât și emulație din partea unor colegi. Sunt medici
din mediul privat care doresc să inițieze cercetări științifice
sau să se implice în ele, chiar și în aceste condiții
legislative. Ca urmare, la nivelul unor colegii teritoriale a fost
necesară inființarea de Comisii de etică a cercetării pentru
avizarea competentă a acestor activități.
În Legea nr. 95/2006, art. 512
(Secțiune 2 – Atribuțiile CMDR) la aliniatul 2 litera f este
precizată autoritatea Colegiului Medicilor Dentiști din România de
a acționa în sensul sprijinirii și dezvoltării cercetării
științifice. Dar lipsesc prevederile legislative sau normele care
să reglementeze efectiv această problemă. Ofertele de finanțare a
unor proiecte de cercetare științifică exclud din start
eligibilitatea furnizorilor de servicii medicale stomatologice din
mediul privat, atât în calitate de coordonatori de proiecte, cât
și ca parteneri și, prin aceasta, medicii dentiști care lucrează
exclusiv în astfel de unități sunt discriminați, respectiv au
restricționată accesibilitatea la astfel de aplicații.
Valorificarea acestui potențial poate aduce un aport semnificativ la
creșterea volumului și calității cercetărilor științifice din
domeniul medicinii dentare, precum și asupra creșterii calității
actului medical.