Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Cele mai leneşe spitale din România

Viața Medicală
Vlad MIXICH vineri, 3 iulie 2015
Observatorul Român de Sănătate a lansat, în premieră în România, un instrument online, Hospistat, care foloseşte date oficiale pentru a vizualiza comparativ, într-o formă grafică prietenoasă, activitatea spitalelor de stat din ţară. În prima versiune a Hospistat sunt prezentaţi câţiva indicatori foarte interesanţi, dar cea mai importantă concluzie este calitatea îndoielnică a datelor publice existente despre serviciile medicale din România. Această constatare este foarte importantă, căci niciun guvern nu poate croi strategii coerente în sistemul sanitar dacă nu are la dispoziţie informaţii care să-i spună cum stau lucrurile cu adevărat în teren. Este un fenomen foarte grav despre care „Viaţa medicală“ a scris în nenumărate rânduri în ultimii ani şi care este astăzi confirmat prin Hospistat şi de experţi care nu au mize profesionale personale în România. Căci artizanii principali ai Hospistat sunt doi tineri afiliaţi unor prestigioase instituţii academice: Adrian Gheorghe, cercetător în economia sănătăţii la London School of Hygiene & Tropical Medicine (şi titularul rubricii „Experiment“ în „Viaţa medicală“) şi Nicolae Done, doctorand în politici de sănătate la Johns Hopkins, cu o licenţă în acelaşi domeniu la Harvard.
Politica prin care este atribuit numărul de paturi în spitalele din România are puţin de-a face cu decizii logice, care să ţină cont de dimensiunea populaţiei deservite sau de competenţa medicală a unei anumite unităţi medicale. Cum se explică faptul că spitalul românesc cu cele mai multe paturi este Spitalul Judeţean din Târgovişte (1.872 de paturi)? Nu ştim. El este urmat de Spitalul Judeţean din Cluj şi de cel din Botoşani. Similar, cum se explică că cea mai mare secţie de medicină internă din România (155 de paturi) aparţine Spitalului Municipal Filantropia din Craiova? Nu ştim. Doar alte 12 spitale din ţară au secţii de dimensiuni similare.
Rata mortalităţii este un indicator înşelător al calităţii actului medical. Cuantificat izolat poate duce la concluzii complet greşite: este limpede că într-un spital unde ajung cazurile cele mai complicate din regiunea respectivă, rata mortalităţii va fi mai ridicată decât în spitalul unui orăşel care trimite toate complicaţiile la centru. Spitalul cu cea mai ridicată rată a mortalităţii din ţară este Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou“ din Suceava. Dar cifra din documentul oficial al Ministerului Sănătăţii care a determinat acest rezultat este neplauzibilă, fiind, foarte probabil, o eroare de raportare sau, pur şi simplu, o greşeală de tastare care aparţine fie angajaţilor spitalului sucevean, fie celor de la centru care au prelucrat-o. Indiferent unde este responsabilul, astfel de greşeli sunt impardonabile. De altfel, datele Hospistat „sugerează diferenţe importante între spitalele de aceeaşi categorie“ în privinţa acestui indicator. Mai grav, doar opt spitale din ţară au raportat date privind rata mortalităţii în secţiile de terapie intensivă. Performanţa calităţii actului medical se atinge prin competiţia între diferitele spitale, e un fenomen de fiziologie socială, dar spitalele româneşti evită (sau nu pot?) să raporteze exact datele pe care s-ar construi o competiţie utilă.
Un indicator mai simplu de folosit este durata medie de spitalizare. În toată Uniunea Europeană se încearcă reducerea duratei de spitalizare din multiple motive. O spitalizare scurtă scade frecvenţa infecţiilor nosocomiale, creşte confortul pacientului şi este mult mai eficientă economic. Nu şi la Târnăveni, oraş al cărui spital municipal are o durată medie de internare de 17 zile, la fel de leneşe fiind şi Spitalul Municipal din Calafat şi Spitalul Municipal din Sighetu Marmaţiei. Paradoxul este că Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, acolo unde cu siguranţă complexitatea cazurilor este mult mai mare, durata spitalizării este de doar 5,3 zile, cea mai mică în rândul spitalelor de categorie I. Vedeţi în graficul alăturat topul spitalelor de urgenţă din România cu cele mai mari durate medii de spitalizare.
Alte concluzii: mult prea puţine farmacii şi medici la sat faţă de oraş, diferenţa fiind mai pronuntaţă în centrele universitare. Bucureştiul, Timişoara şi Clujul, centre universitare puternice din oraşe bogate, sunt, nesurprinzător, regiunile cu cei mai mulţi medici, în timp ce Giurgiul, Ialomiţa şi Călăraşi au cei mai puţini medici. Aşadar, multă inechitate în sistemul medical românesc şi mult urechism al raportărilor. Nici justeţe, nici precizie – asta este realitatea noastră.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC