Infracţiunea pe care o săvârșește individul este intitulată „Ameninţarea” și este prevăzută de articolul 206 din Noul Cod Penal. Alineatul sună așa: „Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârșirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării”.

        Concret, ameninţarea unei persoane cu săvârșirea unei infracţiuni, adică „te bat”, „te omor” ori ameninţarea cu săvârșirea unei fapte păgubitoare, precum „îţi lovesc mașina”, „îţi sparg geamul”. Până aici, totul este simplu. Dar pentru ca acţiunea individului să fie infracţiune, aceasta trebuie să „producă o stare de temere”. Adică, simplele cuvinte de mai sus spuse în glumă nu vor fi o faptă prevăzută de legea penală, dar va fi antrenată răspunderea penală dacă victima este o persoană sensibilă, care se sperie ușor și pentru care situaţia de mai sus creează o stare puternică de neliniște.

        Limitele pedepsei sunt prevăzute între trei luni și un an de închisoare ori amenda, dar pedeapsa nu poate depăși sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării. Adică, dacă persoana respectivă ne ameninţă cu o faptă prevăzută de legea penală ce are un maxim al pedepsei de șase luni, pedeapsa aplicată în urma ameninţării nu va putea depăși acest maxim.

        Și, în final, încă un lucru important: poliţia nu-l va trage la răspundere pe făptuitor din oficiu, este necesară îndreptarea unei plângeri formulate de persoana vătămată pentru a se putea pune în mișcare acţiunea penală.

Foto: pixabay.com

Citește aici și alte articole de legislație medicală, de același autor.