De‑a lungul timpului, m‑am
gândit de multe ori ce aș face dacă aș putea da timpul înapoi.
M-am gândit inclusiv dacă aș mai face Medicina. Am ezitat de multe
ori să cred că aș urma același traseu profesional dacă aș lua‑o
de la capăt, însă nu aș avea garanția fericirii în altă
profesie. Studenților care citesc aceste rânduri am să le
împărtășesc mai jos lucrurile pe care le‑aș face diferit
dacă aș lua‑o de la capăt.
În primul rând, dacă nu ar exista
oportunitatea de a lucra în străinătate și aș fi nevoit să
practic medicina în interiorul granițelor, atunci m‑aș
pregăti pentru altă facultate. Aș face asta cu tot regretul, dar
având în vedere că urmează șase ani fără venituri și alți
câțiva ani de rezidențiat în care veniturile sunt oricum sub
efortul depus. În final, devii un proaspăt specialist fără loc de
muncă, căutat cel mult în mediul privat (depinde, desigur, de
specialitatea medicală). O altă specialitate medicală nu aș face,
întrucât nu mă pasionează. M‑aș mulțumi să privesc
medicina de la distanță, prin intermediul lui dr. House și al
documentarelor de pe Discovery și aș trăi cât pot de sănătos,
astfel încât să nu ajung pe mâna sistemului spitalicesc românesc.
Știind că există oportunitatea de a
lucra în afara țării, aș fi mai relaxat cu privire la viitor, dar
nu foarte relaxat. Aș folosi timpul liber mult mai eficient, în
sensul căutării și alegerii unui sistem medical din țara în care
aș vrea să emigrez.
În plus, aș încerca să folosesc
mai bine timpul liber. Să fim serioși, în facultate se pierde mult
timp, fie în părculețul din fața universității, fie în
bibliotecă, cu o carte deschisă în față și cu mintea în alte
locuri, fie în ferestrele de ore dintre cursurile de anatomie și
lucrările practice, stând la taclale cu colegii. Aș face ceva de
folos real pentru viitor, și aș începe prin a învăța o limbă
străină, poate chiar două. Aveți șase ani la dispoziție, să nu
credeți că nu aveți timp să învățați două limbi străine. Și
nu învățat la fel cum învățați fără chef pentru examene și
colocvii, ci mers la centrul respectiv unde se predă limba și dat
examenele necesare pentru recunoașterea nivelului la care vă
aflați. Așa cum sunt examenele IELTS sau Cambridge sau cele de la
Institutul Goethe și Cervantes. O limbă străină cunoscută la
nivel avansat și cu certificatul emis de un centru autorizat și cu
prestigiu valorează mai mult decât orice din CV‑ul vostru
aproape gol de student medicinist. Nu o să impresioneze pe nimeni
participarea la nu știu ce congres național sau apartenența la
vreo asociație de studenți. Sigur, e bine să aveți preocupări de
acest fel, însă o limbă străină înseamnă enorm pentru
accesibilitatea voastră în alte sisteme.
Dacă aș începe
de la zero, aș învăța materiile predate și din cărți similare
din alte țări. Acum există o mulțime de cărți care se pot găsi
cu ușurință pe internet, inclusiv cursuri de medicină audio, care
au avantajul că vă mențin antrenați. Majoritatea cărților sunt
în limba engleză, așa că este absolut necesară cunoașterea ei.
De când există tabletele, puteți încărca pe ele o sumedenie de
cărți în format electronic,pe
care le puteți citi la fel de confortabil ca pe o carte tipărită.
În plus, nu mai trebuie să cărați câte cinci cărți cu voi.
Cele câteva sute de grame ale unei tablete sunt suficiente să
transporte o bibliotecă întreagă.
O schimbare pe care o puteți face
dacă nu vă plac profesorii din seria în care vă aflați, este să
vă mutați în altă serie. Îmi pare rău că nu am făcut acest
lucru în primul an, când auzeam alți colegi încântați de
cursurile de anatomie, iar eu mă chinuiam să țin pasul după
dictarea grăbită de la cursurile la care eram nevoit să particip,
prin foaia de prezență. Chiar dacă poate fi dificil să renunțați
la eventualii prieteni din grupă sau din serie, dacă vă sunt
prieteni buni, îi convingeți că poate fi spre binele lor să
meargă cu voi. Dacă nu vor asta, există destule terase prin oraș
în care să vă întâlniți cu ei la o bere și să povestiți.
Anii trec, iar prieteniile se sting. Legăturile se pierd și nu veți
rămâne nici cu informația, nici cu prietenii. Noroc cu rețelele
de socializare, doar astfel mai aflăm câte ceva unii de alții.
Nu lăsați sistemul să vă deprime.
Asta este societatea în care trăim. Schimbați ceea ce puteți
referitor la voi și nu vă consumați cu restul de amănunte. Până
la urmă, sunt anii voștri de viață: alegeți cum vreți să îi
trăiți. Vă recomand cartea „Procrastinarea“ de Piers Steel. O
să vă ajute să înțelegeți de ce aveți tendința să tot
evitați munca folositoare pentru voi și o să vă învețe să nu
vă mai sabotați.
În privința stagiilor, căutați
asistenții pasionați de munca lor și încercați să aflați de la
ei cât mai multe amănunte despre patologia pe care o tratează.
Întrebați‑i tot ce vreți despre pacienți, chiar dacă
uneori se vor naște și situații neplăcute.
Dați o șansă reală fiecărui
stagiu clinic în care veți ajunge. Chiar dacă nu vă pasionează
materia și nu vreți să aflați străfundurile patologiei
respective, încercați să vă creați o imagine de ansamblu asupra
acelei specialități. Iar asta nu o puteți face decât citind
(chiar și lecturând lejer) diferite cărți pe tema respectivă. O
căutare pe site-ul www.amazon.com vă arată rating-urile
diferitelor cărți, precum și recenziile lor. Cu cât veți citi
mai mult, cu atât va fi mai bine. Repet, citiți să înțelegeți,
nu să tociți. În paralel, vă puteți lămuri și ce perspective
de viitor are specialitatea al cărei stagiu îl parcurgeți. Căutați
pe site‑urile diferitelor clinici private, de exemplu, câte
proceduri se efectuează în cabinetele lor. Ar fi frumos să existe
în cadrul fiecărei facultăți de medicină un program de
consiliere a studenților pentru alegerea fiecărei specialități.
Dar chiar și așa, cei mai buni investigatori rămâneți tot voi.
Sunteți oameni inteligenți, nu trebuie decât să vă străduiți
puțin!