Pe lângă abilitatea profesională dobândită
în urma unor îndelungate studii, medicul este și un reper cultural în
societate, ca sacerdotul de la care a împrumutat o părticică de aureolă. Cei
care scriu critică literară au remarcat faptul că medicii se plasează pe primul
loc printre practicanții diverselor profesii care au scris și literatură. Unii
au vindecat mai mulți bolnavi prin scrierile lor beletristice decât au făcut-o
prin practicarea medicinii de-a-lungul întregii lor vieți. Cehov este, poate,
cel mai bun exemplu. Incontestabil, literatura reprezintă un factor terapeutic
de considerabilă însemnătate, iar studii recente, patronate mai cu seamă de
unele universități americane, dovedesc acest lucru. Anumite lecturi ameliorează
mult perspectivele bolnavilor cardiovasculari, neoplazici sau cu alte
patologii. Mai mult, pornit din Scoția, s-a conturat recent un curent nou în
terapie, astfel încât medicii prescriu și cărți, nu doar medicamente.
Lista
numelor celor care, medici fiind, au îmbogățit literatura universală este
lungă, renunțăm la o înșiruire, dar, dintre conaționalii noștri care au mers
pe această linie aș aminti doar câțiva, nedreptățind prin omisiune, fără
îndoială, mulți alții: Augustin Buzura, Mihai Neagu Basarab, Mihai Ghiur,
Ciprian Popescu, Virgil Răzeșu, C. D. Zeletin, apropiați temporal nouă, sau,
mai vechi, Victor Papilian (prea puțin cunoscut), V. Voiculescu, Grigore T.
Popa. O bibliotecă întreagă, așa cum dorim să organizăm în cadrul Casei
medicului scriitor, pentru construirea căreia nu încetăm să căutăm ctitori.
În
condițiile lipsei de timp, alături de criza de ideal și de cea morală, declinul
lecturii în favoarea acaparantei televiziuni de știri și comentarii politice
este de natură să îngrijoreze, iar România se plasează (și aici, la consumul de
carte) la coada țărilor europene. Dacă, în 1989, analfabetismul fusese practic
eradicat, în sfertul de secol care a urmat, acesta a cunoscut o răspândire
cvasiexplozivă, încă și mai impresionantă dacă adăugăm semianalfabetismul.
Profesia de dascăl a ajuns între cele mai prost plătite. Masacrarea limbii
române, nu doar în vorbirea de rând, dar (poate chiar mai evident) la nivelul
Parlamentului României sau la cel de prim-ministru a luat proporții nebănuite
până de curând. Reducerea orelor de limbă română în programa analitică (alături
de cele de istoria României) și poziția de neinvidiat a profesorilor își arată
consecințele. Dacă, în urmă cu puține decenii, facultățile de filologie (limbă
română) erau asediate, înregistrându-se chiar și 30 de candidați pe un loc, în
prezent puțini sunt cei doritori să urmeze această nobilă cale, mai cu seamă
dintre cei mai buni absolvenți de liceu.
Medicii,
evoluând în paralel cu media generală, citesc mai puțin decât odinioară. Un
sondaj privitor la cărțile citite recent, făcut în rândul medicilor, ne-a dat
rezultate deprimante. Dar, lăsând la o parte creatorii (rari) și pe cei
aderenți până la dependent de literatură beletristică, medicul practică
anamneza și redactează, în plus, o multitudine de documente. La fel ca
juriștii, motiv pentru care examenul de admitere la facultățile de drept
include și o probă de limbă română. Aceasta s-ar cuveni să se practice și la admiterea
la medicină. Motivările instanțelor de judecată conțin, în consecință, destul
de puține erori lexicale și gramaticale. Grefierul însă consemnează relatările
inculpatului sau martorilor, care au uneori accente comice.
Uneori,
întâlnim note care destind frunțile și în raportul de gardă din clinici. La
Spitalul de Urgență Floreasca se internează (și) sinucigași, cam 1.400 sau mai
mulți anual. Se citește numele pacientului, vârsta și modalitatea tentativei:
X, tentativă de sinucidere cu diazepam, cu verapamil, cu Viagra etc., după care
Y, tentativă de sinucidere cu tramvaiul. În redactarea documentelor de
externare întâlnim destul de frecvent agramatisme care dau de gândit. De
regulă, se dă vina pe rezidenți. Putem discuta și despre eleganța stilului.
În
multe facultăți de medicină din spațiul european s-au înființat catedre de
literatură medicală. Care va fi primul centru universitar din România care va
face acest pas?
Cu
privire la un proiect de cercetare despre efectul literaturii/lecturii asupra evoluției
unor boli cardiace, ne exprimăm dorința de a asocia mai cu seamă medici de
familie, dar și interniști sau cardiologi. Avem modelele american, israelian,
german, finlandez și nu numai. Suntem în căutarea resurselor financiare pentru
realizarea acestui proiect.
În
alte domenii, în lume apar lucrări de referință care au chiar și 200 de autori.
Căutând bibliografie pentru relația ereditate–inteligență și cultură, am
întâlnit și o astfel de lucrare colectivă. Niciun autor român printre ei. Nici
printre celelalte circa 400 de articole legate de temă nu am aflat vreunul.
Îngrijorător. Cercetarea românească, pe lângă subfinanțare, este subminată de
plagiat și de frauda științifică, acest ultim aspect fiind absolut neinvestigat
la noi, ca și cum nu ar exista. Când se va sufla praful așternut peste
sesizările depuse la comisiile de etică din universități?
Îi
invităm pe cei care vor să colaboreze la proiectul de cercetare mai sus amintit
să ne scrie pe adresa ziarului. Dacă dorește cineva să efectueze o lucrare de
doctorat având această temă, calea este deschisă. Îi asigurăm tot sprijinul.
