Să luăm un exemplu. Te gândești că sângele este mai mereu o problemă în secţiile de chirurgie și ATI ale spitalelor mari. Complicaţiile care intervin din transfuzii nu sunt nici ele de neglijat. Sângele pacientului devine o resursă preţioasă și fără bătaie de cap prea mare. Dar dacă ai administra-o mai bine? Cum ar fi?
Gestionarea sângelui pacientului (GSP): să pregătești pacientul să aibă mai mult sânge înainte de intervenţia chirurgicală și să limitezi pierderile și nevoia de transfuzie în cadrul acesteia. Cine să o facă? În varianta limitării pierderilor din timpul operaţiei, e treaba echipei medicale. Similar, în cazul transfuziei, pacientul are puţine opţiuni. În etapa preoperatorie însă, el trebuie să înţeleagă rolul, scopul și obiectivele propriei pregătiri în caz de anemie. Te-ar ajuta să îţi fie partener, mai ales că face asta, în principal, în interesul lui. Mai trebuie să aliniezi și întreg personalul de îngrijire în spatele acestui obiectiv.
Poate gândești că pacienţii și familiile lor ar trebui să înţeleagă mai bine ce e de făcut. Și-atunci le faci un pliant cu informaţii pe ănţelesul lor.
Poate gândești că, odată ce au înţeles, trebuie să se pună pe treabă, să știe ce au de făcut, iar atunci le faci „Planul meu pentru anemie”.
Poate gândești că oamenii ar trebui să aprecieze mai mult nevoia de sânge și să înţeleagă gestul profund uman de a dona sânge celor încercaţi. Și atunci gândești să faci o expoziţie de desene despre transfuzie și rolul ei, unde să expună deopotrivă artiști, personal medical și, mai ales, beneficiarii acestui gest, pacienţii. Și o expui la vedere în holul spitalului.
Poate că poveștile, strigătul de ajutor și gratitudinea celor încercaţi de nevoia de sânge care umblă prin cotloane virtuale merită scoase la lumină și împărtășite celor încă lipsiţi de asemenea griji. Și atunci scoţi în văzul tuturor mesajele ce bântuie prin cotloanele virtuale. Poate crezi că un montaj video ar fi mai explicit pentru cei care se plictisesc prin sălile de așteptare. Și atunci decizi să-l faci.
Poate că ideea de GSP merită să fie mai des pe buzele tuturor. Și atunci poate că te gandești să decorezi mediul de lucru cu mici mesaje de reamintire: un halat, o cană, un tricou...
Poate vrei ca GSP să aibă o mai mare greutate în mintea personalului din spital. Și atunci dedici o zi din an acestei idei și faci evenimente deopotrivă sociale și știinţifice care să o întărească.
Sau poate că vrei să le faci pe toate, ca să te asiguri că sunt șanse minime ca cineva să scape neatins și nepătruns de idee.
Articolul este inspirat de prezentarea prof. dr. Ioana Grigoraș, coordonatorul GSP la Institutul Regional de Oncologie Iași, în cadrul congresului SRATI.
O parte dintre cele de mai sus le puteţi găsi pe site-ul oficial alinstitutului.
Pentru mine a fost o încantare să descopăr că un spital românesc dorește și reușește să comunice, angajând metode complexe de comunicare, în favoarea schimbării pe care adeseori nu le întâlnești decât prin corporaţii și arareori prin campanii electorale. La fel de încantător a fost și să descopăr un lider profesionist fascinat de această temă a comunicării. Și sunt increzător că asemenea exemple vor face tot mai mulţi „pui”. De aceea scriu despre ele.