Anul 2011 a început cu exprimarea de către Ministerul Sănătăţii a intenţiei de comasare a unor spitale şi de reducere a numărului de paturi. O multitudine de spitale aparţinând reţelei de Pneumoftiziologie sunt pe lista comasărilor, chiar dacă unele au avut un manageriat fără cusur, adică fără deficienţe şi fără datorii la stat. cn mod surprinzător, pe această listă apare, în ultimul moment – adică exact în ziua publicării pe site a documentului-propunere, şi Institutul Naţional de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“. Acest lucru a surprins pe toată lumea, cu atât mai mult cu cât suntem la început de an, un alt an greu, cu multe frustrări pe linie medicală sau economică. (...)  "> Când un institut dispare… - Viața Medicală
Newsflash
OPINII

Când un institut dispare…

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - feb. 18 2011
Când un institut dispare…

    Anul 2011 a început cu exprimarea de către Ministerul Sănătăţii a intenţiei de comasare a unor spitale şi de reducere a numărului de paturi. O multitudine de spitale aparţinând reţelei de Pneumoftiziologie sunt pe lista comasărilor, chiar dacă unele au avut un manageriat fără cusur, adică fără deficienţe şi fără datorii la stat. cn mod surprinzător, pe această listă apare, în ultimul moment – adică exact în ziua publicării pe site a documentului-propunere, şi Institutul Naţional de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“. Acest lucru a surprins pe toată lumea, cu atât mai mult cu cât suntem la început de an, un alt an greu, cu multe frustrări pe linie medicală sau economică. (...)
 

    Anul 2011 a început cu exprimarea de către Ministerul Sănătăţii a intenţiei de comasare a unor spitale şi de reducere a numărului de paturi. O multitudine de spitale aparţinând reţelei de Pneumoftiziologie sunt pe lista comasărilor, chiar dacă unele au avut un manageriat fără cusur, adică fără deficienţe şi fără datorii la stat. cn mod surprinzător, pe această listă apare, în ultimul moment – adică exact în ziua publicării pe site a documentului-propunere, şi Institutul Naţional de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“. Acest lucru a surprins pe toată lumea, cu atât mai mult cu cât suntem la început de an, un alt an greu, cu multe frustrări pe linie medicală sau economică.
    Dacă acest institut dispare… Pierzându-şi identitatea juridică, se şterg cu buretele, dintr-o singură mişcare, 105 ani de istorie de combatere şi control al tuberculozei. Obiectiv al unei strategii naţionale la momentul respectiv, necesară în perioada de după al Doilea Război Mondial, Institutul de Ftiziologie din Bucureşti a luat fiinţă în cursul anului 1949, prin demersul Ministerului Sănătăţii şi Prevederilor Sociale de a-l edifica lângă vechiul Spital Filaret al „Societăţii pentru Profilaxia Tuberculozei“, din şoseaua Viilor, produs al unei iniţiative private de la începutul secolului XX (1906). Institutul a funcţionat în perioada de început ca o structură convergentă, dar distinctă de cea spitalicească. Noua instituţie dispunea încă de la întemeiere de două filiale – la Cluj (coordonată de doctorul Leon Daniello) şi Iaşi (sub conducerea medicului Nicolae Bumbăcescu) –, fiind considerat „organul tehnic al ministrului sănătăţii în toate problemele tuberculozei, care asigură cercetarea ştiinţifică a problemelor puse şi formarea cadrelor de specialişti“. Încă de la înfiinţare, Institutul şi-a orientat activitatea pe trei paliere: pregătirea cadrelor de specialitate, crearea şi consolidarea unor legături solide cu unităţile sanitare din teritoriu şi cercetarea de ordin ştiinţific, obiectivul său principal fiind „stabilirea unei concepţii unitare de luptă contra tuberculozei, elaborarea unor criterii de dezvoltare a reţelei de specialitate, în concordanţă cu principalele aspecte epidemiologice“. Deoarece urmăreau aceleaşi obiective medicale, fiind în interdependenţă, Institutul şi Spitalul Filaret au fuzionat în anul 1962, creându-se „Institutul Clinic de Ftiziologie“. Dispensarul noii instituţii deservea populaţia din sectorul 5 al Capitalei, reprezentând şi „proiectul-pilot“ pentru cercetările ştiinţifico-organizatorice pe ţară. De asemenea, în cadrul Institutului funcţionau Clinica de Ftiziologie, condusă de C. Anastasatu, şi Clinica de Chirurgie toracică, sub coordonarea lui C. Cărpinişan. Preluând din tradiţiile societăţilor româneşti din domeniul pneumologic, Institutul edita, la rândul său, publicaţiile „Probleme de tuberculoză“ (anuală) şi „Culegere de materiale documentare şi metodologice“. Prin Ordinul nr. 819 din 30.07.1990, privind schimbarea denumirii unităţii sanitare în Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta“, se lărgeau, din punct de vedere juridic, atributele sale asupra tuturor afecţiunilor pneumologice, nu numai privind ftizia. Totodată, titulatura Institutului era completată cu numele primului său director.
    Aşa cum se vede din acest scurt istoric, care pleacă de la înfiinţarea în 1906 a Spitalului Filaret, ca urmare a unei donaţii, şi extinderea pe structura acestuia a Institutului actual, acest loc de muncă al meu a avut clipe de glorie, dar şi de luptă pentru supravieţuire, însă şi-a menţinut permanent identitatea sa de port-fanion al luptei pentru controlul epidemiei de tuberculoză iar, ulterior, pentru combaterea unei mari varietăţi de afecţiuni cronice. O multitudine de personalităţi au crescut şi au pus câte o cărămidă la fundamentarea reputaţiei acestui Institut. Merită să amintim aici, dintre somităţile din domeniu, pe profesorii: Marius Nasta, Constantin Anastasatu, Cornel Cărpinişan, Constantin Coman, Ioan Paul Stoicescu etc.
   De-a lungul anilor, au fost duşuri reci, dar şi mari realizări. Astfel, nu pot să uit că, atunci când am ajuns, ca tânăr secundar, era la modă disputa cu eradicarea tuberculozei, un concept desuet, nefundamentat, care s-a dovedit mult prea avangardist pentru o eră comunistă, în care programele se dovedeau foarte bune, dar doar pe hârtie. A urmat perioada marilor frământări de după revoluţia din 1989, când valul provocat de zbuciumul social a indus un siaj neaşteptat, materializat într-o creştere spectaculoasă, dar cu o poziţionare proastă a ţării, la capitolul prevalenţă a acestei boli contagioase. Eforturile s-au reluat şi, din nou, prevalenţa tuberculozei este în prezent în scădere. cn paralel, s-au creat programe, echipe, relaţii cu institute din străinătate, care au devenit tradiţionale. si pentru că vorbim de institutele din alte ţări, am avut curiozitatea să privesc o hartă europeană. Ce am constatat? Nu există ţară care să-şi fi permis „luxul“ de a externaliza sau a comasa vreun institut. Pentru a exemplifica, adaug o lungă listă de astfel de exemple de unităţi aflate în funcţiune, indiferent dacă vin din ţări vestice cu tradiţie sau din ţări ale fostului lagăr comunist:
1. National Health Lung Institute – Marea Britanie
2. National Institute of Respiratory Medicine – Bratislava, Slovacia
3. Institute for Lung Health, University of Leicester, Glenfield Hospital – Leicester, Marea Britanie
4. Institute of Lung Biology and Disease, Helmholtz Zentrum – München, Germania
5. Institut Clínic del Tòrax, Hospital Clínic, Universitat de Barcelona – Spania
6. National Tuberculosis and Lung Diseases Research Institute – Varşovia, Polonia
7. Instituto Diagnóstico Pneumológico de Vila Nova de Gaia – Portugalia
8. Pneumologia ISMETT – Palermo, Italia
9. University Hospital for Lung Disease „Jordanovac“ – Zagreb, Croaţia
10. Institute for Lung Diseases and Tuberculosis – Belgrad, Serbia
11. Research Institute of Lung Diseases, Hygiene and Safety of Work – Atena, Grecia
12. Pulmonology and Tuberculosis, Diakonessenhuis – Utrecht, Olanda
13. Korany Institut – Budapesta, Ungaria
    În aceste condiţii, o comasare a Institutului Naţional de Pneumoftiziologie „M. Nasta“ cu o altă unitate medicală nu este de dorit. Sunt şi alte – foarte multe – argumente în acest sens, precum existenţa acestui Institut ca punct terminus, ca ultimă salvare pentru cazurile nerezolvate din toată ţara, programele naţionale – multe la număr – unde Institutul este coordonator, proiectele europene, dar şi scoala tradiţională şi expertiza, greu de egalat, în formarea unor noi cadre valoroase, care trebuie şi sunt pregătite pentru a acoperi golurile din reţea. Mai degrabă, ar trebui făcut ceva în sensul recunoaşterii meritelor Pneumoftiziologiei româneşti şi nicidecum în sensul diluării importanţei acesteia. Dacă se merge în continuare pe această idee, poate că nu ar fi lipsit de interes ca această comasare să fie făcută cu alte unităţi de Pneumoftiziologie din Bucureşti sau din jurul Capitalei. Este mai logic, mai firesc, cu atât mai mult cu cât Institutul este deja un colos cu peste 500 de paturi, cu două secţii exterioare – pavilionul IV şi serviciul de Pneumopediatrie (singurul din Capitală).
    Să nu uităm, în final, că este mult mai uşor să desfiinţezi o tradiţie, decât să reconstruieşti ceva pe ruine. Acest fapt este valabil nu numai pentru Institut, dar şi pentru colegii din spitalele de Pneumoftiziologie din ţară, ameninţaţi cu această comasare sau cu schimbarea profilului locului de muncă. Durerea dispariţiei acestui for tutelar, cu tot ce înseamnă: formare, educaţie, monitorizare dintr-o poziţie de lider, cu un nume păstrat şi cu un prestigiu la care au muncit generaţii, şi nu din situaţia unei anexe a unui alt institut, va fi imensă, amprentând activitatea tuturor celor care încearcă, într-un an de criză, să menţină viabile ideile pe care le-au lansat predecesorii, legate de controlul tuberculozei, dar şi al altor boli pulmonare netuberculoase.
 
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe