În acest context procedural, putem
avea în vedere și particularitățile sistemului de furnizare de
servicii medicale stomatologice. Aici încă persistă reverberațiile
generate de Ord. m.s. nr. 961/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice
privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitățile
sanitare publice și private, tehnici de lucru și interpretare
pentru testele de evaluare a eficienței procedurii de curățenie și
dezinfecție, procedurilor recomandate pentru dezinfecția mâinilor,
în funcție de nivelul de risc, metodelor de aplicare a
dezinfectantelor chimice în funcție de suportul care urmează să
fie tratat și a metodelor de evaluare a derulării și eficienței
procesului de sterilizare. Actualizarea legislației care conferă
protecție și siguranță pacienților este binevenită și ea în
acest domeniu.
Actul legislativ are o aplicabilitate
generală în rândurile furnizorilor de servicii medicale, așa cum
este corect, dar sunt unele prevederi care privesc aspecte normative
și nu diferențiază calibrul furnizorilor de servicii medicale,
aducând la egalitate un spital județean de urgență cu un cabinet
medical individual stomatologic. Art. 8 al ordinului menționat, de
exemplu, face referire la o categorie de personal care nu există și
este greu de crezut că va putea fi creată într-un cabinet medical
individual cu un singur medic dentist („serviciul/compartimentul
sau medicul responsabil pentru prevenirea infecțiilor asociate
asistenței medicale și aprobat de comitetul director al unității
sanitare”).
Ar fi, de asemenea, necesară și o
armonizare a legislației conexe. La Anexa 1, art. 33 și 34 impun
amenajarea serviciului de sterilizare într-un „spațiu special
destinat” și este interzisă realizarea acestei activități în
afara acestor spații special desemnate. Este vorba despre o nouă
încăpere sau doar un spațiu în cabinet? Medicii dentiști se
confruntă cu această descriere confuză cu ocazia autorizărilor și
controalelor autorităților.
La Anexa 1 a ordinului amintit, art.
6 alin. (1) și (3), impune existența a trei spații distincte
pentru depozitarea produselor și ustensilelor și pentru pregătirea
acestora, iar din descrierea respectivelor spații poate fi ușor
interpretată această cerință ca fiind vorba despre încăperi.
Evident, un cabinet stomatologic nu are cum să asigure spații atât
de generoase și cred că nici legiuitorul nu a avut această
intenție, de aceea ar fi binevenite precizări particulare pentru
spațiile medicale de dimensiuni reduse. Altfel, autoritățile
locale pot avea interpretări restrictive, dar corecte juridic în
acest sens, atunci când autorizează și/sau controlează un cabinet
dentar.
Pe de altă parte, unele articole,
cum ar fi art. 25 din Anexa 1, fac câteva referiri și la cabinetul
stomatologic. Considerăm că pentru cabinetele stomatologice
descrierea mai explicită a instrumentarului și a echipamentelor
critice și semicritice ar fi de mare folos medicilor dentiști în
gestionarea acestor proceduri. Echipamente specifice precum piesele
de mână și turbinele, spray-ul de aer/apă, lămpile de
fotopolimerizare ar trebui încadrate de lege în mod explicit în
categoria de instrumentar adecvată din punctul de vedere al
riscurilor de contaminare și al procedurilor de dezinfecție și
sterilizare.
La art. 42 se face referire la
personalul abilitat să efectueze sterilizarea, iar acest personal
trebuie să fie „instruit și calificat”. Medicii dentiști se
văd în situația de a efectua ei procedurile de sterilizare. Titlul
profesional de calificare le permite să facă acest lucru? În orice
spital nu medicii sunt cei care fac sterilizarea instrumentarului.
Metodele de sterilizare și aparatura aferentă, cu toate
implicațiile de costuri, instalare și exploatare îi preocupă, de
asemenea, în mare măsură pe toți medicii stomatologi.
În acest context apreciem că este
absolut necesară o completare a Ord. m.s. nr. 961 din 19 august 2016
cu aspecte care să ușureze implementarea corectă și posibilă a
cerințelor actului normativ în cabinetele de medicină dentară
ținând cont de specificul activităților și de spațiul real
necesar pentru amenajarea și funcționarea acestora. Trebuie avut în
vedere și un termen realist de implementare a unor cerințe
legislative care angajează financiar furnizorii de servicii
stomatologice, deoarece asistența medicală stomatologică este
asigurată predominant de sectorul privat, prin investiții private.
Colegiul Medicilor Dentiști din România a inițiat un dialog în
acest sens în speranța că aceste nevoi reale vor fi înțelese și
vor fi operate modificările necesare, pe baza unei consultări cu
specialiști din partea celor doi parteneri.
