Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Busola medicilor pentru europarlamentare

Viața Medicală
Vlad MIXICH vineri, 30 mai 2014
   Există anumite criterii specifice în funcţie de care medicii ar putea decide cui să acorde sau nu votul pentru Parlamentul European? În ciuda competenţelor reduse ale Uniunii Europene în domeniul sănătăţii, răspunsul este categoric da. Deoarece, indiferent de vârstă, simpatii politice sau specialitate, orice medic trebuie să-i susţină pe acei politicieni ale căror acţiuni sunt pentru, nu împotriva promovării sănătăţii populaţiei. Parlamentul European, alături de alte instituţii europene, a jucat, chiar anul trecut, un rol foarte important în acest domeniu. Ziarul nostru a scris pe larg despre dificultăţile adoptării Directivei europene antitutun, dar mai degrabă dintr-o perspectivă naţională. Însă lupta cea mai încinsă s-a dat la Bruxelles. Câteva informaţii din culisele acestei lupte s-ar putea transforma într-un util instrument de orientare pentru medicii care vor vota la europarlamentare.
   În fiecare an, fumatul este responsabil în Uniunea Europeană pentru 700.000 de decese, iar estimările spun că noile măsuri antifumat introduse în Uniunea Europeană vor determina 2,4 milioane de europeni să renunţe la acest obicei. Pragmatic vorbind, asta înseamnă că 506 milioane de euro vor putea fi redirecţionaţi anual spre rezolvarea altor patologii decât cele provocate de fumat. Este evident aşadar de ce această directivă, semnată la începutul lui aprilie 2014, este foarte importantă pentru medicina europeană, inclusiv pentru cea românească. Dar adoptarea directivei loveşte din plin în interesele uneia dintre cele mai bogate industrii din lume: industria tutunului. A fost nevoie de cinci runde de negocieri între Comisia Europeană, Consiliul UE şi Parlamentul European pentru stabilirea unei forme finale a directivei. Negocieri în care un rol foarte important au avut chiar lobbyiştii industriei tutunului.
   Am avut ocazia să discut de curând, la Bruxelles, cu mai mulţi actori-cheie în procesul acestor negocieri. Nu sunt naiv, dar cu toate acestea poveştile lor m-au şocat. Dat fiind conţinutul foarte sincer al acestor dialoguri, am acceptat să protejez identitatea interlocutorilor. Unul dintre europarlamentarii care au jucat un rol important în procesul de adoptare a directivei încă era, la câteva luni de la finalizarea negocierilor, extrem de furios: „Niciodată în viaţa mea nu am avut parte de atâtea presiuni din partea lobbyiştilor ca atunci când s-a discutat Directiva pe tutun. Au fost excelent organizaţi, au pregătit până şi strategii cum să mă izoleze în partidul meu naţional. Şi, din păcate, au fost destul de eficienţi. E greu să contracarezi acţiunile a şase sute de lobbyişti“.
   Ascultam deja uimit acuzele acestui politician bun cunoscător al interstiţiilor instituţiilor europene, dar urma să fiu şi mai uimit: „Lobbyiştii sunt o lepră pentru democraţie. Strategia lor a fost periculoasă. Au jucat un joc nou cu Parlamentul European, cu Comisia Europeană şi chiar cu Consiliul. Ştiau întotdeauna care va fi rezultatul în şedinţa de a doua zi şi erau pregătiţi să reacţioneze imediat la decizii şi trimiteau imediat scrisori către partidul meu, împotriva mea“.
   Reflexul imediat ulterior ascultării acestor afirmaţii tari a fost să le verific şi dintr-o altă sursă. Un membru în echipa de negociere din cadrul Consiliului UE a confirmat că  „a fost o campanie de lobby incredibil de intensă şi industria tutunului a tras toate sforile posibile în Consiliu şi în Parlament pentru a împiedica directiva. Într-o noapte am primit 160 de e-mailuri cu conţinut identic. Ce a fost neobişnuit este că am primit sute de e-mailuri scrise personal în privinţa ţigaretelor electronice“. Tot acest interlocutor mi-a dat şi explicaţia prescienţei lobbyiştilor, care l-a surprins atât de mult pe europarlamentarul furios: „Statelor membre a trebuit să li se reamintească de confidenţialitatea dezbaterilor din cadrul grupurilor de lucru formate în Consiliu, căci, de acolo, industria tutunului afla rapid informaţii în privinţa poziţiilor fiecărui stat membru. Întâlniri private între lobbyişti şi demnitari au avut loc peste tot şi Comisia a trebuit să le reamintească statelor membre că acest lucru e interzis“.
   De altfel, informaţiile existente spun că între membri cabinetului Barroso, actualul preşedinte al Comisiei Europene, şi industria tutunului au avut loc nu mai puţin de douăsprezece întâlniri. Singurul comisar din cabinetul Barroso care a demisionat în ultimii cinci ani este cel pentru sănătate, John Dalli, demisia sa fiind cauzată de un scandal legat de Directiva antitutun. Este doar un simptom al tensiunilor imense din jurul acestor negocieri.
   Un alt europarlamentar cu un rol important în procesul de adoptare a Directivei mi-a spus că „după demisia lui Dalli am primit o scrisoare de la comisarul Barroso care ne-a spus că ar trebui să amânăm adoptarea Directivei antitutun pentru următorul ciclu electoral. Am văzut multe tactici de amânare, întârziere, chiar şi în ultima zi a votului în Parlamentul European erau oameni care încercau să amâne votul“.
   Şase comitete din Parlamentul European au furnizat documente de opinie în privinţa acestei Directive. Cel mai inaccesibil pentru lobbyiştii industriei tutunului a fost comitetul de mediu, care numără printre membri lui mulţi experţi în sănătate publică. „Astfel că“, îmi spune acelaşi europarla­mentar, „lobbyiştii au ales să se concentreze pe alte comisii şi au fost destul de eficienţi“. Însă momentul cel mai important în cadrul negocierilor s-a petrecut în timpul discuţiilor dintre  miniştrii industriei şi eco­nomiei din statele membre. Un înalt oficial al Comisiei Europene îmi explică: „cei mai mulţi miniştri au admis că va exista un impact pe industria tutunului, dar şi că acest impact va fi justificat. Fermele de tutun nu sunt foarte profitabile, sunt prezente în cele mai sărace zone din UE şi fermierii cu care ne-am întâlnit ne-au spus că, dacă îi ajutăm să-şi diversifice culturile, ei ar fi fericiţi“.
   Rolul reprezentan­ţilor gu­­vernamentali ai României în aceste nego­cieri nu a fost, din păcate, unul care să susţină promovarea sănătăţii. Un alt participant la negocierile din cadrul Consiliului UE, reprezentant al unui guvern vest-european, mi-a spus că „au fost patru state membre care au spus nu în toate stadiile negocierii şi au făcut tot ce se putea face pentru a crea probleme negocierilor. Printre ele şi România“. Abordarea aleasă la acel moment de miniştrii liberali Varujan Vosganian şi Eugen Nicolăescu a fost probabil cel mai bine descrisă într-o luare de poziţie a Societăţii Române de Pneu­mo­logie: „Considerăm că apărarea profiturilor industriei tutunului nu trebuie să fie o preocupare mai importantă pentru un guvern decât apărarea propriilor cetăţeni. Un Guvern nu ar trebui să fie convins de lobbyul unor companii care fac afaceri de miliarde de euro prin producţia de boală şi moarte“.
   Parlamentul European a aprobat Directiva antitutun printr-un vot dat pe 26 februarie 2014, statele membre fiind obligate să o implementeze până în aprilie 2016. Din păcate, nu s-a reuşit excluderea de pe piaţă a ţigărilor slim, care sunt în special atractive pentru tineri. Ţigările mentolate vor fi interzise, dar doar peste patru ani. Un succes este obligativitatea poziţionării în partea superioară a pachetelor de tutun a avertismentelor legate de sănătate, care vor acoperi 65% din ambalaj. Multe din regulile referitoare la ţigările electronice vor fi stabilite de fiecare stat membru în parte. Dar „suntem optimişti dacă credem că până în 2016 această Directivă va fi implementată în toate statele membre, căci vom vedea multe acţiuni legale pornite de companii“, mi-a atras atenţia un înalt oficial european.
   Într-un context atât de complicat e limpede de ce îmi doresc ca la Bruxelles să ajungă europarlamentari români capabili să reziste presiunilor lobbyiştilor şi cu discernă­mântul necesar pentru a vota în favoarea interesului populaţiei, nu al unei industrii anume. De aceea, am verificat cine sunt europarlamentarii români care nu au votat în favoarea Directivei antitutun. În primul rând, am găsit mai mulţi absenţi. Dacă de la C.V.Tudor nu aveam aşteptări, el fiind unul dintre cei mai mari chiulangii din Parlamentul European, pe lista absenţilor la acest vot important am găsit nume precum Traian Ungureanu (PDL), Adina Vălean (PNL), Cătălin Ivan şi Vasilica Viorica Dăncilă (ambii PSD). Doi sunt europarlamentarii români care nu au dat un vot util sănătăţii noastre: Norica Nicolai (PNL) şi Csaba Sogor (UDMR). Motivaţia doamnei Nicolai pentru acest vot: „Nu sunt foarte convinsă că fumatul îmi face rău“.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC