În
urmă cu şase ani mă aflam în Europa împreună cu un coleg, la un congres de
hepatologie. La un moment dat mi-a atras atenţia o afirmaţie făcută de unul din
vorbitori privind „aşa-zisul export de virusuri hepatitice din România“. Am
crezut că este o glumă sau o frază voit mai pitorească, neobişnuită totuşi
pentru un congres ştiinţific. Peste câteva minute, un alt profesor, dintr-o altă
ţară europeană, afirma ceva asemănător privind contaminarea Europei cu virusuri
hepatitice din zona Balcanilor. Îmi venea să plâng de necaz. Fără a mă pierde însă
cu firea, am ripostat imediat şi în pauză l-am abordat pe profesorul Stephan
Zeuzem, un reputat hepatolog din Germania cu preocupări în principal privind
infecţiile virusal hepatitice. I-am explicat că referirile la ţara mea sunt
exagerate şi că poate mai bine prezentatorii s-ar fi interesat şi ar fi
contactat oficialităţile ştiinţifice din România. Răspunsul lui a fost simplu şi
clar: „Am să vă ajut şi voi trimite o Comisie de experţi în epidemiologie în ţara
voastră, dar mai întâi de toate trebuie să ştiţi să vă ajutaţi şi singuri“.
Mi-am dat seama că nu eram suficient de bine cunoscuţi în Europa şi nu se ştia
nimic despre eforturile pe care noi le făceam în România împotriva infecţiilor
virusal hepatitice. Întors imediat la Bucureşti, am informat conducerea
Ministerului Sănătăţii, care m-a asigurat de tot sprijinul, şi pe colegii mei
prof. dr. Adrian Streinu-Cercel şi prof. dr. Emanoil Ceauşu despre situaţia în
care ne găseam. Ne-am hotărât atunci, chiar şi fără fonduri europene sau de la
bugetul ţării, să începem cu ceea ce trebuia început: cunoaşterea mai exactă a
răspândirii infecţiilor virusal hepatitice în România, adică a prevalenţei şi a
incidenţei acestora.
În
acea vreme, Fundaţia „Acad. Marin Voiculescu“ tocmai primise un sprijin
important financiar, aşa că după ce ne-am sfătuit cu o echipă de statisticieni
am declanşat o acţiune de analiză prospectivă epidemiologică a răspândirii
infecţiei cu virus B, C, D şi E în România. După un an, datele au arătat o
situaţie îngrijorătoare: 5,6% din populaţia analizată era serologic pozitivă
pentru infecţia VHC, iar 6,5% era antiHBs pozitivă pentru virusul hepatitic
VHB. Surprinzător, 12% din populaţie aveau anticorpi antivirus E. Infecţia VHD
prezenta o situaţie serologică mai redusă decât se anticipase, sub 8%. Aceste
date au fost prezentate Ministerului Sănătăţii, secretarului de stat dr. Geza
Molnar şi, cu ocazia congreselor Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului,
colegilor din România. Aceleaşi date au fost prezentate şi comentate la
congresele balcanice de hepatologie şi la Congresul Societăţii Greceşti de
Hepatologie din 2009, de la Atena. Acolo, un grup important de somităţi ale
hepatologiei mondiale au hotărât să ne ajute în mai buna cunoaştere a infecţiilor
virusal hepatitice.
Profesorul
Zeuzem s-a ţinut de cuvânt şi a trimis în România experţii pe probleme de
epidemiologie. Am organizat cu el o conferinţă de presă cu ocazia celui de-al
XIX-lea Congres ARSF. Aceştia au fost primii paşi semnificativi făcuţi de
Asociaţia Română pentru Studiul Ficatului şi Societatea Română de Boli Infecţioase
pentru o corectă cunoaştere epidemiologică. S-a analizat prospectiv un eşantion
semnificativ de aproape 5.634 de persoane dintr-o populaţie ce reprezintă peste
jumătate din populaţia ţării (10,5 milioane) şi care se referea la toate zonele
geografice ale ţării şi la toate grupele de vârstă, între 0,5 şi 90 de ani.
Subliniez acest aspect întrucât dinamica creşterii incidenţei infecţiilor
virusal hepatitice VHC este mai mare la categoriile tinere de vârstă care
practică tatuajul, piercing-ul sau administrarea intravenoasă a drogurilor.
Informarea
colegilor din Franţa, Italia, Germania, Austria etc. asupra situaţiei noastre
epidemiologice, precum şi intenţia de a declanşa o operaţiune de screening pe
categoriile cu risc înalt a fost apreciată de celelalte societăţi europene de
hepatologie, precum şi de Asociaţia Americană pentru Studiul Ficatului (AASLD),
care a hotărât, prin preşedintele ei de atunci, prof. dr. Arun Sanyal, înfiinţarea
unei Societăţi Balcanice de Hepatologie ca o structură regională care să
armonizeze şi să coordoneze activităţile privind toate bolile hepatice cu
prevalenţă crescută. Aşa s-a înfiinţat site-ul www.balkanhep.eu şi bilateralele româno-bulgare privind problemele
de hepatologie, la care au aderat mai târziu, Bosnia şi Herţegovina, Grecia şi
Turcia.
Toate
aceste activităţi susţinute de Asociaţia Română pentru Studiul Ficatului, Fundaţia
„Acad. Marin Voiculescu“ şi Societatea Română de Boli Infecţioase, prin prof.
dr. Adrian Streinu-Cercel, au schimbat radical percepţia colegilor europeni
privind preocupările Ministerului Sănătăţii, ale societăţilor de profil şi, în
ultima vreme, ale asociaţiilor de pacienţi în depistarea şi prevenirea răspândirii
infecţiilor virusal hepatitice. Aşa se face că în ultimii cinci ani elita
hepatologiei europene s-a întâlnit la Bucureşti sub auspiciile Asociaţiei Române
pentru Studiul Ficatului, Fundaţiei „Acad. Marin Voiculescu“ şi Societăţii de
Boli Infecţioase. Totodată, activitatea susţinută a echipelor de medici din România
a atras atenţia forurilor europene care recent ne-au invitat la Bruxelles
pentru a prezenta punctul de vedere al României privind infecţiile virusal
hepatitice. Spre bucuria mea, am constatat o schimbare radicală faţă de ceea ce
s-a întâmplat în urmă cu şase ani. Bruxelles ne-a ascultat cu atenţie şi, după
patru ore de dezbateri, a realizat capacitatea profesională şi organizatorică
excepţională a corpului medical românesc, urmând să căpătăm susţinerea comunităţii
europene şi să intrăm într-un parteneriat româno-francez de depistare şi
monitorizare a infecţiilor virusal hepatitice. S-a analizat cu această ocazie
eficacitatea şi eficienţa acţiunilor de depistare pe grupuri cu risc ridicat şi
a costurilor tratamentelor antivirale, în final hotărându-se ca discuţiile să
continue mai în amănunt la Congresul Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului
din Bucureşti din toamnă. Ulterior se va implementa programul româno-francez.
Reuşita
acestei acţiuni a fost dovedită de scrisorile care ne-au fost trimise şi de
primii paşi făcuţi în redactarea proiectului. Am remarcat recunoaşterea
competenţei profesionale a medicinii româneşti astfel încât, la 30 iulie 2013,
se va deplasa la Bucureşti un inspector de la Bruxelles pentru a continua discuţiile
privind proiectul româno-francez.
Menţionez
că Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş“ a finalizat deja un proiect şi o
metodologie de identificare şi monitorizare a infecţiilor virusal hepatitice
acute şi cronice în urma căreia se va întocmi Registrul Naţional.
De
asemenea, remarc importanţa activităţii asociaţiilor de pacienţi cu boli
hepatice care au inţeles importanţa cooperării cu Ministerul Sănătăţii şi
asociaţiile medicale de profil. Asociaţiile de pacienţi din România şi Europa
vor fi prezente la Congresul de hepatologie cu materiale spre dezbatere.
Luând
cunoştinţă de amploarea bolilor hepatice în România, conducerea Ministerului Sănătăţii
a decis înfiinţarea unei subcomisii de hepatologie pentru abordarea cu mai multă
energie a problemelor hepatologice.
Invit
şi pe această cale colegii care sunt real interesaţi să participe la
dezbaterile ştiinţifice de hepatologie alături de cele mai mari somităţi
medicale în domeniul hepatologiei la Congresul ARSF, care se va desfăşura la
9–11 octombrie 2013, la World Trade Center, Hotel „Pullman“ Bucureşti.
|
 De Ziua mondială a hepatitei (28 iulie), Organizaţia
Mondială a Sănătăţii cere guvernelor să acţioneze împotriva celor cinci
virusuri hepatitice care pot cauza infecţii severe.
|
