Cum anunța presa internațională, Brexit – decizia istorică și surprinzătoare
a Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană – va avea consecințe pe toate planurile.
Procesul de ieșire, după activarea articolului 50 din tratatul UE, poate însemna
doi ani. Dacă înainte de votare, cei care doreau ieșirea din UE își bazau argumentația
pe o serie de date legate de cele 350 de milioane de lire trimise de Marea Britanie
săptămânal (8,8 miliarde anual) Uniunii Europene și pe invazia de imigranți care
vor asalta serviciile medicale, toate desființate de tabăra care se opunea părăsirii
UE, ulterior, lucrurile nu au mai fost așa optimiste cum păreau inițial pentru liderii
politici care au forțat această ieșire. Nimeni nu poate garanta că banii care merg
către UE se vor putea duce spre sistemul britanic de sănătate. În presa românească
abundă articolele despre consecințele economice, juridice, relaționale, dar foarte
puțin s-a scris despre consecințele medicale. În schimb, în presa britanică și nu
numai, au început să apară primele semnale legate de posibilele consecințe asupra
sistemului de sănătate britanic. Acestea ar trebui normal cunoscute, deoarece de
aici multe lucruri pot sau nu să genereze „unde“ de consecințe negative și în sistemul
nostru de sănătate. Deși mulți oameni implicați în asistența medicală speră că nu
vor fi implicații majore, amenințările rămân și acest pas este analizat pe toate
fețele de oameni extrem de bine documentați din presa britanică și europeană, chiar
înainte de demararea procesului efectiv de retragere.
Aparatura medicală
Prima îngrijorare vine din partea companiilor de aparatură medicală.
Dacă până acum această piață era integrată în conceptul de piață unică europeană,
cu acceptarea de către toate cele 27 de țări a legislației europene pe teritoriul
lor, Marea Britanie are de-acum variante diferite pentru care poate opta. Acestea
pot merge de la a deveni parte a EEA sau EFTA, similar Norvegiei sau Elveției, până
la recunoașterea unor acorduri reciproce pentru aparatura medicală sau înțelegeri
speciale similare celor existente între SUA și Europa sau doar cu Organizația mondială
a comerțului (cu costuri și muncă suplimentară).
O întrebare firească este: când se va realiza ? Nimeni nu știe, dar
se pare că termenul de perfectare a părăsirii UE este de maximum doi ani, în condițiile
în care liderii țărilor din UE încearcă în ultima săptămână să grăbească această
ieșire. Toate acestea se întâmplă în contextul în care chiar specialiștii britanici
recunosc că țara este încă puternic dependentă de importul de aparatură și dispozitive
medicale. Pentru asigurarea continuării acestui flux vital de tehnologie medicală,
trebuie ca guvernul britanic să conceapă un plan unde, bineînțeles, sunt încă multe
întrebări fără răspuns.
Personalul specializat
Legat de personalul medical, tabăra care a susținut că părăsirea
UE va asigura, prin impactul pe partea economică, în general, o economie la capitolul
cheltuieli de sănătate cu 135 de lire per capita mai puțin decât înainte, a uitat
că acest obiectiv este realizabil doar în 2020; acești fani pro-Brexit au făcut
abstracție și de o altă realitate britanică: unul din zece medici (11% din personalul
medical, adică 30.000 de specialiști formați în Uniunea Europeană) care lucrează
în sistemul de sănătate britanic provine din țările UE, iar trimiterea acasă va
lăsa un gol important în rețeaua sanitară. Există și o altă temere, de asemenea,
legată de programul medicilor britanici care vor rămâne și vor fi obligați să prelungească
orele de lucru – element în defavoarea lor și a pacienților (chiar un pericol pentru
bolnavi).
Contribuția colegilor din corpul medical de la partenerii UE asigură
10% din activitățile dedicate sănătății în Marea Britanie și reprezintă doar 5%
din populație. Ei sunt de obicei medici sau asistente tinere care pun umărul la
asigurarea sănătății populației din Regatul Unit. Dreptul acestora de circulație
liberă va fi afectat. Solicitările acestui sistem de sănătate, așa cum arată analiștii,
nu vin de la cei care apar din afara țării și viețuiesc și lucrează în Anglia, ci
provin de la managementul pe termen lung al condițiilor complexe din NHS. Un colaps
al sistemului sanitar britanic indus de mișcarea post-Brexit este temerea principală
a celor care au analizat consecințele viitoare.
Reactivarea naționalismului, în afară de pericolele pe care le induce
în general, cu potențial contaminant pentru alte zone unde există deja astfel de
mișcări de extremă dreaptă (Ungaria, Polonia, Austria) și cu neliniștile politice
din Ucraina (cu fragilizarea asistenței medicale din această țară și cu recrudescența
tuberculozei chimiorezistente), cu un posibil principiu al dominoului pentru Olanda
și Danemarca, are un alt potențial efect legat de excluderea unor medici capabili
din alte țări doar pe principiul că vin din alt sistem. Când mă gândesc câți medici
români lucrează cu contracte provizorii sau doar la sfârșit de săptămână în Marea
Britanie, deja avem o imagine cu consecințele negative ce urmează a fi resimțite
în viitor.
Cercetarea medicală
Înainte de Brexit, exista un consens aproape universal că vor fi
afectate cercetarea și cooperarea internațională (62% din cercetări sunt realizate
prin colaborări internaționale), inclusiv capacitatea de a răspunde la invazia bolilor
infecțioase care nu respectă granițele internaționale. Britanicii au fost beneficiari
importanți ai fondurilor alocate cercetării în UE și acestea au jucat un rol important
anterior. Aici, unii au analizat și beneficiile britanice din programe precum Orizont
2020, unde Marea Britanie era al doilea beneficiar de fonduri de cercetare, cu aproximativ
16% din banii alocați acestor cercetări. Se va pierde, după aprecierea specialiștilor,
nu doar pe linie financiară, dar și pe linie politică, influența la Bruxelles în
acest domeniu. Chiar dacă oamenii de știință vor încerca, fără îndoială, să rămână
conectați la rețeaua UE, influența acestora va scădea vizibil în afară. SUA și Canada,
în compensație, vor trebui să traverseze niște rigori administrative mult mai încărcate.
Așa cum se arăta în Lancet Oncology, zona unde probabil se vor reduce interesul,
personalul și echipamentul va fi aria de cercetare pe oncologie, în care britanicii
erau între liderii mondiali. Oamenii de știință au perceput această restrângere
ca o trecere de la Marea la mica Britanie.
Au existat și multe alte voci care au arătat că, pentru un sistem
sanitar sănătos, este nevoie de o economie puternică, care să garanteze creșterea
fondurilor pentru sănătate și îngrijiri – iar dovezile sugerau deja că părăsirea
UE va submina această activitate economică (un fapt verificat ulterior prin scăderea
cotației lirei sterline la casele de schimb). La polul opus, alți lideri politici
considerau că numai prin părăsirea UE se restaurează puterea legală și controlul
democratic al sistemului sanitar la îndemâna votanților britanici, care vor fi astfel
capabili să protejeze sistemul sanitar de interferențele UE. Pledoariile reprezentanților
corpului sanitar britanic (peste 60 de președinți de astfel de colegii medicale),
chiar dacă ei au reprezentat asociații medicale, au fost însă în general pentru
rămânerea în UE. Ei au atras atenția că beneficiile Marii Britanii din acțiunile
europene au inclus noile provocări pentru sistemul de sănătate – infecțiile emergente
(inclusiv cu virusul Zika), poluarea ambientală, schimbările climatice și chimiorezistențele
la antibiotice. La acestea au adăugat un alt semnal de alarmă: Agenția europeană
a medicamentului asigură pentru Marea Britanie accesul rapid la noile medicamente,
iar 20% din cercetarea medicală a țării este finanțată de UE, o sumă mai importantă
decât cea pe care țara o plătește întorcându-se în Anglia. Din momentul părăsirii
frontului UE, Marea Britanie nu va mai beneficia de procedurile de autorizare EMA
(care până atunci funcționa pentru 30% din cercetările clinice) legate de marketingul
produselor medicale, dar noile produse trebuie să fie autorizate separat prin proceduri
naționale și eforturi suplimentare. Se avertiza astfel că este posibil ca EMA chiar
să părăsească Regatul Unit.
Studiile clinice – în condițiile în care normele UE de protecție
a datelor cereau ca sponsorii non-UE ai studiilor clinice să numească un reprezentant
pentru protecția datelor din fiecare stat membru al UE, în care există un centru
de studiu clinic – impun după Brexit ca sponsorii din Marea Britanie de studii clinice
pentru medicamente și dispozitive medicale să caute ei înșiși, să găsească și să
desemneze reprezentanți pentru protecția datelor în fiecare stat membru al UE în
care a fost stabilit un centru, proces care fără doar și poate va fi mai îndelungat.
Educația
Studenții și universitățile vor avea, la rândul lor, de suferit.
Aproximativ 125.000 de studenți din universitățile britanice vin din țările UE și
sunt beneficiari de burse. Scăderea numărului acestora va avea efect negativ în
aceste universități, care depind de subvențiile de la stat, iar acest pas înapoi
nu va putea fi recuperat, după ultimele estimări, decât într-o perioadă de zece
ani.
Ce se așteaptă în final? Sunt elemente pe care englezii nu prea le-au
luat în calcul, bariere care presupun eforturi suplimentare și care sunt foarte
bine sintetizate de tabăra anti-Brexit, toate fiind legate de „industria“ de îngrijiri
de sănătate. Sunt probleme legate de: accesul și participarea la sistemul de avertizare
și reacție timpurie a UE pentru prevenirea și controlul bolilor transmisibile; dreptul
de acces reciproc la asistență medicală între statele membre din Marea Britanie
și UE; recunoașterea reciprocă a calificărilor profesioniștilor din domeniul sănătății
și de asistență socială; libera circulație a personalului medical din Marea Britanie
pentru a lucra în UE sau capacitatea furnizorilor de servicii medicale din Marea
Britanie de a utiliza personalul medical calificat din UE; abordarea armonizată
în întreaga UE privind achizițiile publice, depozitarea, utilizarea și monitorizarea
tuturor țesuturilor și sângelui uman.
Dacă privim la tot ce înseamnă preocupări legate de sănătate – industria
farmaceutică și de aparatură, reprezentanți ai corpului medical, lideri de opinie
din domeniu, păreri singulare venite de la reprezentanți ai medicilor și asistentelor
– constatăm că majoritatea erau împotriva Brexit; de asemenea, 83% din oamenii de
știință se opuneau ieșirii din UE, ei realizând posibilele consecințe nefaste. Rezultatul
votului de la referendum și demersurile viitoare vor afecta clar fiecare sector
și vor crea și „convulsiuni“ medicale, care probabil că nu vor ocoli România, în
ciuda asigurărilor date de autoritățile noastre. Cele mai afectate în domeniul sanitar
vor fi sectoarele angajatori și salariați, pacienți, cercetători, industrie farmaceutică,
politici de sănătate, atât în Marea Britanie, cât și în țările din UE. Divorțul
indus de Brexit poate expedia o undă șoc pe mapamond care să afecteze negativ în
final prețul global al medicamentelor, costurile serviciilor medicale și dezvoltarea
tehnologiei medicale. Răspunsul și amploarea fenomenului va fi sigur vizibilă în
următorii ani.
