Nu ştiu şi nu simt cum este toamna în alte
capitale de judeţ, dar ştiu că, la Timişoara, peisajul sub razele cuminţi de
soare este pictural. Peisagistica odihnitoare şi împăciuitoare a frumoasei
toamne este bulversată, în corpul medical timişorean, an de an, în luna
noiembrie, de inepţia birocratică a Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate
(CJAS).
Majoritatea profesioniştilor din corpul
medical al instituţiilor publice de sănătate este angajată cu contract de muncă
pe perioadă nedeterminată, cea mai mare parte fiind asigurată pentru
„malpraxis“ cel puţin încă una-două luni din anul următor. Cel puţin două
treimi sunt cadre didactice angrenate în activitate de cercetare ştiinţifică.
Cu toţii suntem remuneraţi cu salarii fixe pentru activitatea desfăşurată în
clinică, ambulatoriu şi cercetarea ştiinţifică. Unii nu ştiu dacă destinul le
va surâde şi vor activa şi anul următor. Atunci, de ce graba „heirupistă“ a
CJAS şi a direcţiilor spitalelor clinice, să ne asigurăm pentru „malpraxis“ până
la 15 noiembrie a.c., pentru 2013, şi să obţinem autorizaţia de liberă practică
pentru anul următor, altfel deja valabilă cel puţin una-două luni din anul
2013?
Se naşte firesc întrebarea: CJAS, firmele de
asigurări, direcţiile spitalelor clinice – conlucrează… lucrativ? Dacă se
virează la bugetele CJAS ori ale spitalelor, este bine.
Urmează penibilul birocratic: sunt necesare
două copii după asigurare şi după autorizaţia de liberă practică, pentru
activitatea clinică, şi dosar cu cinci copii după aceleaşi documente, pentru
activitatea în ambulatoriu.
Se pune întrebarea de bun-simţ: în spaţiul
informatizat medical, la ce folosesc sute de mii de copii, tone de hârtie
(pentru întreaga ţară)? În lunile ianuarie şi februarie ale anului viitor,
aceleaşi documente – în copie – vor popula alte dosare, pentru te miri ce. Oare
nu este mai simplu ca instituţia publică de sănătate să comunice, pe cale
informatizată şi/sau printr-un tabel nominal, profesioniştii existenţi, primiţi
şi decăzuţi (pensionare, deces etc.), cu numărul asigurării şi al autorizaţiei
de liberă practică?
Angajarea
Colegiului Medicilor într-o astfel de sarabandă a hârtiilor nu este onorantă.
Ministerul Sănătăţii şi direcţiile de sănătate publică au datoria de onoare să-i
protejeze pe profesioniştii pe care încă îi au, şi în faţa agresiunii
birocratice din sistem. 
