Deşi apărută, iniţial, într-o publicaţie ştiinţifică de strictă specialitate – „American Journal of Clinical Nutrition“ – informaţia a fost preluată, rapid, de o bună parte a presei „laice“ din Europa, inclusiv din ţara noastră, producând oarece senzaţie în opinia publică. (...)
În ce constă „senzaţionalul“ acestei ştiri? În aceea că, după ce ani la rând ecologiştii de toate nuanţele au făcut o acerbă propagandă alimentelor etichetate a fi „bio“ (ceea ce garanta că au fost obţinute pe căi strict „naturale“, ca în epocile străvechi, când nu se foloseau chimicale pe ogoare), cercetătorii de la London School of Hygiene & Tropical Medicine au răsturnat toate ecopreceptele, demonstrând ştiinţific adevărul – şi anume că produsele obţinute prin cultivarea (aşa-zis) biologică a pământului, cu toate că-s mult mai scumpe, nu sunt cu nimic mai sănătoase decât cele provenite din agricultura convenţională, care se practică peste tot, fără restricţii deosebite. Fapt ce are darul de a pune capăt unei prejudecăţi de dată (relativ) recentă, potrivit căreia pesticidele împrăştiate pe terenurile cultivate ar genera tot ce poate fi mai rău pentru sănătatea oamenilor, de la cancer la infertilitate, dar şi alte numeroase hibe. Or, dacă stăm şi judecăm drept, constatăm că tocmai „rău famatele“ pesticide (adică ierbicidele, menite să distrugă buruienile ce dijmuiesc recoltele, fungicidele, folosite pentru a elimina ciupercile dăunătoare plantelor şi, respectiv, insecticidele) constituie mijloacele cu ajutorul cărora omenirea a reuşit să obţină recolte abundente şi deci să eludeze penuria de alimente, foametea chiar şi, ca urmare, să progreseze nu numai demografic şi economic, dar şi cultural, ştiinţific. Sigur, în raport cu posibilităţile lor economice, ţările consumă asemenea „chimicale“ în cantităţi diferite. Ceea ce, în bună parte, dă şi deosebirea dintre productivitatea agriculturii fiecăruia dintre state. Să comparăm, bunăoară, din acest punct de vedere, ţara noastră, al cărui consum de pesticide a coborât foarte mult în ultimele două decenii, cu Franţa, unde, anual, se împrăştie pe ogoare 76.000 de tone şi vom înţelege de ce noi importăm alimente, inclusiv grâu, iar Hexagonul exportă asemenea produse… Dar să revin la acel studiu al experţilor britanici publicat în revista americană – autorii lui arată că, între altele, au examinat peste 160 de lucrări ştiinţifice apărute în ultima jumătate de secol şi au ajuns la concluzia că „sub aspect nutriţional, nu există niciun element care să pledeze în favoarea produselor alimentare bio mai mult decât pentru alimentele obţinute în mod convenţional“. Şi chiar dacă – aşa cum a precizat unul din cercetători – „au fost remarcate câteva mici deosebiri între produsele alimentare bio şi cele din agricultura obişnuită, este improbabil ca ele să aibă vreo importanţă pentru sănătatea publică“. Comentând aceste declaraţii, cotidianul parizian „Le Figaro“ reamintea de un studiu francez din 2003, care a demonstrat că acele cantităţi de pesticide prezente în fructele şi legumele non bio nu depăşesc limitele maxime, autorizate ca fiind nepericuloase. La rândul său, ziarul „Le Monde“ cita spusele unui specialist francez în epidemiologia nutriţiei, care susţinea, recent, că „niciun studiu n-a relevat vreodată o creştere a riscului legat de pesticide, nici măcar în ţările unde controlul pesticidelor nu este atât de riguros ca în Franţa“… În ce priveşte însă riscul cancerigen al respectivelor chimicale, el există. Dar nu pentru consumatori, ci doar pentru agricultori. Care, dacă le manipulează fără să poarte măşti, costume de protecţie, inhalează, desigur, cantităţi însemnate de particule provenite de la acele substanţe. Căci – nu-i aşa? – orice meserie poate avea riscurile ei…
