Ben-praxis
medical cuprinde condiţiile şi acţiunile necesare pentru a obţine eficienţă
maximă în tratamentul bolnavilor. Acestea sunt: pregătirea teoretică şi practică
„la zi“ a personalului medico-sanitar, accesul la cele mai noi şi mai
performante metode de diagnostic şi tratament, relaţiile de serviciu oneste şi,
cu valoare egală, timpul minim necesar demersului consultaţiei, investigaţiilor,
tratamentului. Hipocrate rezuma acestea, în genialul său jurământ, astfel: „Voi
îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi
priceperea“. Dificultăţile economice prin care trece ţara i-au determinat pe
guvernanţi să adopte măsuri discriminatorii pentru pacienţi şi personalul
medico-sanitar; una dintre cele mai grave este ignorarea, sfidarea chiar a
normativelor (numărul maxim de pacienţi pe care îi poate trata cu maximă
eficienţă un medic). Astfel, au decis că se poate ocupa un post de medic doar când
devin vacante şapte (în prezent, noul ministru propune o discriminare mai… mică:
un medic la trei posturi vacante). Deci un medic ar trebui să poată înlocui
munca a şapte medici (sau trei, conform dorinţei noului ministru). Cum doar în
basme e posibil acest lucru, rezultă că medicul, oricât ar depăşi timpul normal
de lucru, chiar dublându-l, nu va putea găsi timpul necesar pentru ben-praxis. Deci, timpul acordat fiecărui
pacient se va scurta până la a şaptea parte din necesar. Rezultatul? Un brevis-praxis (o practică scurtată, cu
mai mică eficienţă). Aceasta este una din modalităţile prin care se ajunge la mal-praxis. Dar posturile vacante nu
sunt distribuite omogen în ţară: unii medici sunt norocoşi, activează pentru o
normă; alţii, nenorocoşi, activează pentru două-trei sau chiar şapte norme (şi
nu primesc un sfanţ în plus la salariu). Se întâmplă acestea într-un stat ce se
declară „de drept“. Cum e drept să se rezolve problema? Bugetându-se toate
posturile vacante! De unde bani? Una din surse: economiile, incredibil de mari,
realizate prin desfiinţarea birocraţiei absurde impuse de nemedici (a se vedea şi
articolul „Birocraţia şi moartea performanţei“, publicat recent în „Viaţa medicală“ de prof. dr. G. Cornuţiu).
Pagubele făcute de birocraţie pot şi trebuie să fie evaluate! Un exemplu de
birocraţie păguboasă ca bani şi timp, dar şi antiştiinţifică, ce fură din
timpul necesar actului medical propriu-zis: s-a impus ca la externarea pacienţilor
să se elibereze trei hârtii în loc de una (bilet de externare, scrisoare
medicală, decont de cheltuieli). Este o acţiune antiştiinţifică şi pentru că
problematica pacientului nu poate fi divizată.
Sub
pretextul că planul de economisire îl pot face economiştii, s-au aciuat la
Ministerul Sănătăţii şi la Casa de Asigurări de Sănătate persoane (multe,
probabil) care inventează continuu noi modalităţi birocratice de „prevenire a
risipei şi a furtului“, dar care se dovedesc a produce o „risipă programată“ ce
încalcă drepturile pacienţilor şi ale medicilor. Să fie plătiţi aceşti oameni,
dar nu pentru a ne îngreuna nouă, absurd, munca!
A
discrimina include atributul de a fi rău. Neplăcută afirmaţie, dar ea explică
recentele revolte faţă de unele prevederi ale proiectului legii sanitare, care
au fost percepute ca premeditat discriminatorii. Ni se tot spune că, în ultimii
ani, „bugetul pentru sănătate“ a crescut mult. Una din „găurile negre“ în care
se scurg aceşti bani „în plus“ este sigur birocraţia. Oricâte fonduri ar primi
sănătatea, fără specialişti practicanţi ai domeniului, populaţia nu va fi mai
bine tratată. Suplimentarea bugetară ar trebui să includă, la modul imperativ,
bugetarea tuturor locurilor vacante (conform normativelor). Este greu de înţeles
că un popor sănătos produce mai mult decât consumă? Alarmă! A consuma puţin
pentru sănătatea poporului are consecinţe precum a consuma puţină apă pentru
stingerea incendiilor!…
