Belgia
a devenit prima ţară din lume care aprobă eutanasia pentru copiii de orice
vârstă, după ce Parlamentul ţării a aprobat legea săptămâna trecută, cu
majoritate de voturi. Legea a fost propusă prima oară în decembrie 2012; acum,
ea extinde accesul la eutanasie la cei sub 18 ani, care au consimţământul
parental. Deci, ea se va aplica şi copiilor, însă doar după ce un medic
certifică faptul că minorul înţelege pe deplin implicaţiile deciziei sale (!).
În
1990, regele Baudouin al Belgiei a abdicat temporar, pentru a nu-şi pune semnătura
– indispensabilă, conform Constituţiei acestei ţări – pe legea liberalizării
avortului. Acum, printr-o petiţie online, peste o sută de mii de cetăţeni din
toată lumea îi solicită regelui Philippe să nu semneze legea eutanasierii „din
milă“ a copiilor bolnavi. Susţinătorii legii spun că regele este obligat să
semneze, pentru a fi respectată separaţia puterilor în stat şi că, dacă regele
va refuza, se va produce o criză instituţională.
Coaliţia
pentru Prevenirea Eutanasiei susţine că legislaţia privind eutanasia a provocat
deja un dezastru. Conform studiilor, circa 30% din decesele prin eutanasiere nu
au avut cereri conform legii. Guvernul este acuzat că ignoră abuzurile ce au
loc în cadrul legal curent şi că noua lege le va permite medicilor să pună capăt
vieţilor celor consideraţi nepotriviţi să trăiască, fără a suferi repercusiuni.
Legea produce doar o „extindere a categoriilor eligibile pentru moarte“.
De
fapt, regele nu este obligat prin lege să promulge legea, ci doar prin cutumă;
faptul că ea a fost deja încălcată în 1990 este o sursă de îngrijorare pentru
coaliţia guvernamentală. Asociaţiile „pro-life“ mizează pe faptul că separaţia
puterilor în stat nu este suficientă pentru a defini o democraţie; trebuie
respectate şi câteva principii, iar unul dintre ele este protejarea vieţii
celui nevinovat. Mai grav decât o criză instituţională ar fi falimentul moral
al societăţii belgiene.
În
afara discuţiilor de ordin moral, cadrele medicale din UE se confruntă de câţiva
ani cu riscul de a le fi interzisă obiecţia de conştiinţă. În ţările în care
avortul, eutanasia, contracepţia, reproducerea medicală asistată, căsătoria
între parteneri de acelaşi sex sau parteneriatul civil sunt legal permise,
obiecţia de conştiinţă este necesară pentru a asigura protecţia libertăţii
religioase profesioniştilor din domeniul medical, funcţionarilor civili etc. În
ultimii ani, cererile pentru o reglementare strictă a acestui drept sunt tot
mai numeroase. Ele se regăsesc acum în rezoluţia Lunacek, adoptată de Parlamentul
European în februarie 2014, care nu are caracter obligatoriu la nivel de
Uniune, dar sugerează o tendinţă a politicilor comunitare. Eutanasia este doar
unul dintre „noile drepturi“, care are potenţialul de a intra în conflict cu
libertatea religioasă.