Mai
demult, deplasarea la caz se făcea cu dubițele TV („Tudor Vladimirescu“), în
care te cățărai să ajungi la scaun, iar a coborî era și mai penibil, mai ales
dacă înălțimea medicului era modestă. Medicul mergea singur la caz, fără
asistent, cu o trusă de trei-patru kilograme, iar aparatura de investigație
cuprindea un stetoscop și aparatul de tensiune.
Un
caz de pe vremuri. O doctoriță primește fișa de caz cu oarecare întârziere,
personalul fiind insuficient, mai ales că începuseră virozele de toamnă. Adresa
– o stradă locuită în întregime de romi. Când au ajuns, toată strada era
blocată, erau cu toții afară. Fiind văzuți, au început țipetele: „Salvarea o
chemi azi și ea vine mâine. Moare omul, dar nu le pasă“. Șoferul a vrut să
întoarcă: „Nu coborâți, că ne omoară ăștia!“. Dar medicul a spus să meargă
înainte. Doctorița, măruntă ca statură, a coborât din TV, moment în care toată
lumea a tăcut. Dispăruse, nu o mai vedeau. Cu un glas calm și cu inima mică, ea
a întrebat: „Cine este mai bătrân aici?“. A ieșit un moș cu o barbă stufoasă.
Ea l-a luat de braț – cine să o mai atingă, s-au dat la o parte. „Hai să vedem
ce e.“ „A murit fata!“. Posibilitatea ca o tânără de 22 de ani să aibă altceva
decât o criză isterică era mică. Au ajuns – tensiune, puls bun, abdomen fără
modificări și un tremor fin al genelor. Câțiva mililitri de ser intradermic și
fata a țipat scurt, a spus cum o cheamă, unde stă. Moșul a țâșnit spre ușă și a
țipat: „A înviat-o!“. Întoarcerea la mașină, cu moșul de braț, pe o potecă
largă, s-a făcut în aplauze. Șoferul și-a făcut cruce și a spus: „Nu credeam că
am să vă mai văd“.
Întoarsă
la stație, a primit fișa unui bărbat de 62 de ani, cu simptome foarte grave. A
ajuns la caz, iar casa era plină de rude și de vecinii de pe palier, cu toții
îngrijorați pentru vecinul lor. În cabinet este simplu, spui: „Rămâne doar
soția“ și toți ies. Aici ești pe teritoriul lor. Doctorița s-a așezat lângă
bolnav, l-a ascultat puțin cu stetoscopul, după care a întors capul către
asistență și, cu un glas calm, a spus: „S-ar putea să fie necesară internarea,
vă rog, cineva trebuie să mă ajute la targă“. În treizeci de secunde, nu au mai
rămas decât rudele, după care consultația a decurs normal.
Un
ultim caz. Fișă în șoseaua Cățelu, la marginea orașului, unde începe câmpul. O
tânără cu febră, tuse, curbatură. După consult, bolnava o roagă pe doctoriță
să-i dea concediu medical, că nu poate merge așa la serviciu. Aceasta
completează formularul, după care pacienta îi pune în față patru monede de un
leu și una de 25 de bani. „Ce-i asta?“. „Să vă luați o mascotă!“. După ce a
respirat adânc, medicul a spus că are diabet și a plecat. Pe drum s-a gândit că
acesta este motivul pentru care se spune că ăștia de la Salvare sunt plini de
bani...
