Newsflash
OPINII

Asigurarea de malpraxis, armură de chirpici

de Dr. Gabriel DIACONU - iun. 22 2018
Asigurarea de malpraxis, armură de chirpici
    „Sunt degeaba.” Mi se pare că n-am auzit bine. La fel și vorbitorului, astfel că insistă. „Asigurările dumneavoastră de malpraxis, așa cum sunt construite acum, sunt degeaba.” Un fior pleacă ușor, la vale, pe șira spinării. Într-adevăr, știu că valoarea poliței pe care o plătesc, an de an, nu e spectaculoasă. Niște zeci de mii de euro. O reînnoiesc automat, depun o copie la Colegiu. E armura mea de chirpici în fața unui potențial proces, dacă va fi să fac o greșeală. Ce tot spune omul de la pupitru?
    Statistic, pe parcursul carierei, majoritatea doctorilor se vor izbi, cel puțin o dată, de o acuzație de malpraxis. Unele estimări spun că spre 70%. Chirurgii au cel mai mare risc. Apoi pediatrii. Psihiatrii sunt mai feriți. Dar nu foarte feriți nici ei. România se înscrie deja pe un trend ascendent, exponențial, de litigație împotriva medicului, pentru erori apărute în timpul sau în urma actului medical. Malpraxisul este o culpă descrisă în mai multe legi, unele cu caracter civil, altele cu caracter penal, dar, senso stricto, greșeala medicală este una pe care legiuitorul o reglementează în civil, prin stabilirea unui „prejudiciu” și, deci, a unor despăgubiri.
    Victima are dreptul să se adreseze instanței, unde, parte a procesului de malpraxis, va cere compensații. Dacă se dovedește natura prejudiciului, cauzal legat de actul medical, instanța decide o formă de despăgubire, proporțional la suferința medicală a persoanei. Până aici totul este firesc.
    România are, legal, o seamă de reglementări privind sancționarea erorilor medicale. Pe hârtie, în teorie, totul e bine. Dar practica, precum starea drumurilor, e dezastruoasă.
    „Sunt degeaba. Ce nu citiți dumneavoastră când vă faceți polița este că asigurările pe care le faceți nu acoperă daunele morale. Și acolo sunt banii, sumele acelea imense pe care le vedeți dumneavoastră la televizor. Când v-ați uitat ultima oară să vedeți dacă polița dumneavoastră acoperă și aceste lucruri? Uitați-vă mai bine. S-ar putea să fiți surprinși.” Audiența tace. Toți medici. Toți naivi.
    Așa se naște un paradis pentru avocați. Din naivitatea boantă a audienței. Paradisul germinează pe buza unei nenorociri, ca o vegetație adenoidă. Viața nu are preț. Dar pentru restul? Pentru restul facem calcule.
    În decembrie 2013, un articol apărut pe o pagină de economie anunța că „statul va plafona despăgubirile morale” acordate în astfel de procese și că „se vor rezolva amiabil”*. Era parte a proiectului pentru noua lege a malpraxisului. Se vehicula, la vremea respectivă, suma de 100.000 de euro. Viața a mers înainte. Legile mai bune au luat-o înapoi. După care lucrurile au explodat.
    Într-o hotărâre recentă, un medic a fost condamnat atât penal, dar și să plătească 300.000 de euro pentru că a făcut o injecție cu un antibiotic unui pacient pe care nu-l testase, anterior, să vadă dacă există risc de anafilaxie. Pacientul a decedat. În altă parte, la Slobozia, spitalul a fost condamnat în solidar să plătească daune de jumătate de milion de euro, după o primă decizie unde suma stipulată fusese de un milion de euro, într-un caz unde un copil a rămas cu sechele după o manevră medicală greșită.
    Salariile doctorilor au crescut și ele. Ministrul sănătății, pentru c-au crescut salariile, a cerut servicii pe măsura veniturilor. Avocații și-au frecat mâinile de bucurie. Curând, polițele de malpraxis vor crește și ele în cuantum. E un circuit al banului în natură. Din păcate, bula financiară stă să explodeze.
    Așa se naște „cea de-a doua victimă”. Cea de-a doua victimă, în cazul unei greșeli medicale, este medicul. Medicul, oricare ar fi el. Medicul care riscă, în cazul unei erori medicale, câtă vreme nu e acoperit nici de lege, nici de poliță, să piardă tot, dacă va greși.     Pare echitabil, poate chiar prea puțin în comparație cu suferința pacientului, a familiei lui, consecințelor greșelii medicale. Legea talionului. Viață pentru viață. Pe de altă parte, riscul unor astfel de consecințe este inerent practicii medicale. Nu suntem mașini. Suntem oameni. Și medicina nu e artă divină, nu are perfecțiunea creației. Este profund umană, deci imperfectă. Chiar și acolo unde descoperi că doctorul nu a respectat protocoale, a încălcat reguli de bune practici, a livrat un act medical sub-optimal, care e efectul asupra comunității unde lucrează, să-l „arzi” cu daune disproporționate, unele dintre cele mai mari în comparație cu țările dimprejur?
    Medicul merge în fiecare zi la muncă, interacționează cu pacienți, execută un număr de manevre. Uneori vorbim de zeci de astfel de gesturi necesare actului medical. Alteori se ajunge la câteva sute. Pe măsură ce încărcătura crește, riscul de-a greși crește și el. Într-o cameră de gardă aglomerată, spre exemplu, un medic vede uneori peste 80–100 de oameni pe parcursul a douăsprezece ore. Cât de performant este el în al doisprezecelea ceas? Într-o secție de ATI, personalul execută, în medie, peste 300 de gesturi medicale pe zi.
    Faptele au consecințe, iar uneori consecințele sunt nefericite. Nu e lipsit de empatie însă să observi că solicitarea unor astfel de sume astronomice cadrului medical și zelul punitiv nu fac decât să creeze teroare și defensă împrejur. Cine apără medicul, mai ales când vorbim de ziua de mâine? Cine calculează impactul acestor cazuri în care doctorul este obligat să plătească sute de mii de euro despăgubiri pentru „daune morale” unei victime de malpraxis? Și la ce bun să fi plătit o poliță dacă, în fapt, nu-ți folosește la mai nimic?
    În fiecare an, prin mâinile unui doctor, trec mii de pacienți. Nu fac apologia gloriei medicale. Cauzele pentru greșeală medicală sunt multiple, multe dintre ele modificabile. Există remedii. Vorbim aici de protocoale, reguli clare de asepsie și antisepsie, o bună comunicare în echipă, reguli bune de documentare a cazului, educație medicală continuă adecvată ș.a.m.d.
    Cu toate acestea, greșelile vor continua, pentru că medicina e un organism viu, în perpetuă creștere. Statul român nu apără medicul, ba chiar îl pune în bătaia puștii și-l lasă la mâna sorții. Este, printre altele, dincolo de spolierea demnității, a doua cauză de exod medical. Aceea că mulți profesioniști au înțeles că nu-și permit, pentru o manevră greșită, să fie linșați social și financiar. În taină ne-am inventat monștrii, iar acum ne plângem că ne bântuie. 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe