Politicienii cred că singura utilitate a culturii e una demagogică sau manipulativă, în rest e un moft. Și psihologul Maslow pune „activităţile creative” tocmai în vârful faimoasei lui piramide. Întâi hrănești stomacul, abia apoi spiritul. Baudelaire afirmase cândva că, dacă fără apă și hrană reziști câteva zile, fără poezie nu poţi ajunge la capătul unei zile.
Arta e un element vital. Orice tiran știe asta. Dacă vrei să îngenunchezi o societate, lovești în arta ei. În urmă cu câteva zile, proaspătul președinte de extremă dreaptă al Braziliei a desfiinţat pur și simplu Ministerul Culturii – dar acesta e doar cel mai recent exemplu dintr-o lungă listă din care românii, la vremea lor, nu au fost excluși.
Arta este un organ vital, pentru că opera artistică e singurul loc unde se pot spune lucrurile care nu pot fi spuse nicăieri altundeva. Arta e locul în care materia întunecată a omenirii devine în sfârșit luminoasă. Dacă nu ar avea artă, omenirea s-ar îmbolnăvi rapid și foarte grav de severe pandemii mintale. Faptul că arta încă ocupă un loc marginal în cercetarea noastră, medicală, e doar o măsură a adâncimii inconștiente a nevoii noastre de artă.
Medicina este artă, pentru că și în cabinetul medicului, întocmai ca în paginile unei cărţi bune sau pe pânza ucenicului anonim veneţian, ce e ascuns se arată, ce e incoerent devine limpede, ce e suferinţă absurdă capătă un sens inteligibil. Și tot în cabinetul medicului se adună, cum nu se poate în altă parte, toată tensiunea vitală de care e capabil omul în întâlnirile și drumurile sale, dar transfigurată, tradusă în tropi convenţionali.
În cele din urmă, profesia noastră, cu toate meschinăriile și tranșeele ei, este o expresie a frumosului în lume. Și de asta e nevoie de noi. Să nu uitaţi asta, confraţii mei.