Deși pare o chestiune puţin forţată, sunt curios câţi dintre dumneavoastră și-au pus următoarea întrebare retorică: are „Jurământul lui Hipocrate” o adevărată valoare legală? 

În sfera dreptului, jurământul ocupă un loc foarte important, astfel încât anumite proceduri judiciare nu ar putea avea loc fără acest procedeu. Dovadă în acest sens stau dispoziţiile art. 319 din noul Cod de procedură civilă care menţionează faptul că „Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: «Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!»”. În sfera procedurii penale este subliniată din nou importanţa jurământului. Art. 121 alin. (3) prevede faptul că „Textul jurământului este următorul: «Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu!»”.

Din cele menţionate, observăm că aceste proceduri se desfășoară în faţa instanţei de judecată. Ceea ce înseamnă că există reguli care trebuie respectate cu stricteţe, acestea fiind consemnate în cadrul sistemului legislativ. Mai trebuie să vă amintesc și faptul că nu doar medicii depun un jurământ, ci și avocaţii, militarii, judecătorii și așa mai departe.

Legal vs. etic

Dar acum să ne concentrăm puţin pe profesioniștii din sectorul medical. Art. 378 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost abrogat, dar prezintă interes, astfel încât îl vom menţiona. Pe când se afla în vigoare, textul de lege sublinia că medicul trebuie să depună „Jurământul lui Hipocrate” așa cum a fost adoptat acesta de Asociaţia Medicală Mondială, în cadrul Declaraţiei de la Geneva, din anul 1975.

De asemenea, alin. (2) stabilea faptul că aceste prevederi se aplică: a) medicilor cetăţeni români stabiliţi în străinătate și care doresc să exercite profesia în România; b) medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România; c) medicilor cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, stabiliţi în unul dintre aceste state și care solicită intrarea în profesie în România.

Așadar, în zilele noastre, după cum am menţionat deja, acest articol a fost abrogat. Cu toate acestea, dacă înainte era o condiţie formală de primire în Colegiul Medicilor din România, condiţie care astăzi nu mai există din punct de vedere legal, „Jurământul lui Hipocrate” conduce doar spre o zonă a eticii, dar nu spre una a răspunderii, indiferent că este ea penală, administrativă ori civilă. Așadar, chiar dacă de iure nu reprezintă nimic, de facto, ceremonia rostirii este una impresionantă, iar rostirea putem să o privim ca o multitudine de sfaturi acordate tinerilor medici aflaţi la începutul carierei.