Newsflash
OPINII

Anxietatea ca otravă

de Dr. Vlad STROESCU - sept. 4 2020
Anxietatea ca otravă

În ultimele șase luni, am trăit cu toţii într-o micro-eră a anxietăţii. Din primele zile ale pandemiei, anxietatea nu a fost doar răspunsul instinctiv al întregii omeniri la un pericol invizibil și imprevizibil, ci și o unealtă.

O unealtă la îndemână pentru autorităţi și alte structuri pentru a aplica mai ușor regulile carantinei naţionale. Anxietatea e o emoţie extrem de contagioasă, așa că îţi permite, dacă vrei neapărat, să miști mase mari de oameni. Dar e și o emoţie rigidă, care tinde să se autoamplifice în bucle de feedback pozitiv, care are propria ei inerţie și autonomie, și care scapă de sub control cu o anumită „perfidie”, în sensul că iluzia controlului persistă adesea după ce acesta, de fapt, a fost pierdut. Și anxietatea e o pantă alunecoasă, anevoie de urcat înapoi și predispusă complicaţiilor.

Pentru noi, psihiatrii, anxietatea e un război de tranșee. Zi de zi, și înainte de pandemie, vedeam oameni paralizaţi de groază, regresaţi în lume în fiecare gest care pare periculos sau mortal. Ca să fim sinceri, ceea ce numim normalitate e adesea navigarea pe o intuiţie a optimismului, care ne permite să facem abstracţie de detaliile care se ramifică fractal, tot mai mărunt, la nesfârșit. Fără această capacitate de a sări peste vidul care se cască sub noi, omul ar sta pe loc, aidoma lui Ahile din paradoxul lui Zenon, care nu reușește niciodată să prindă din urmă broasca ţestoasă, aflată la un pas înaintea lui. Tulburările de anxietate sunt de departe cele mai prevalente afecţiuni psihice și,într-un fel, omul e predispus natural la ele, are o tendinţă intrinsecă de a cădea de pe eșafodajul subţire al judecăţii complexe și fericirii pe care multe generaţii au construit-o. De la debutul pandemiei, tulburările de anxietate au explodat.

Anxietatea, în doze mici, ajută. E o forţă care necesită o canalizare strictă. Ieșită din matcă, anxietatea e toxică. Există noţiunea de anxietate psihotică, și suspectez că aberaţiile culturale legate de pandemie, negaţionismul, conspiraţionismul, sunt psihoze colective, rupturi sub presiunea anxietăţii. Poate că multora dintre noi ni se pare că nu suntem destul de anxioși, că ar trebui să tratăm burnout-ul și nepăsarea socială supralicitând cu frică, ca și când, cu un coșmar suficient de intens, am putea străpunge zidul de inconștienţă. E contraintuitiv, dar cred că vremea anxietăţii, a visului urât, a trecut demult, a expirat și acum e în domeniul patologicului. Nu cred că ne mai putem permite să așteptăm un final, o închidere simbolică a poveștii, ca să începem să ne vindecăm. Dacă facem asta, când acel final va veni, vom fi mult prea slabi, prea adânc răniţi, vom avea o societate scindată, cu un nou fel de tiranie, una banală, colectivă.

Și, în cele din urmă, este eroare morală să trăiești doar în așteptare, între paranteze. Trebuie să dăruim ce putem, acum. Oricum putem, cu toate restricţiile. Nici nu există alt fel de libertate.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe